Top List
|
”Moartea este doar un mare instrument al vieţii.” “Trebuie să ne ducem fiecare propria noastră viaţă, fără egoism şi fără să-i socotim pe ceilalţi numai ca nişte mijloace, dar totodată fără să ne tăgăduim cu totul pe noi înşine, să ducem o viaţă de sine stătătoare şi potrivită firii noastre, cu un echilibru raţional între îndatoririle faţă de alţii şi îndatoririle faţă de noi.” “Orice interes arătat faţă de boală şi moarte nu este decât altă expresie a interesului pentru viaţă.” :-|
Netul merge prost, camerele sunt mici, câteodată ai apă, câteodată nu ai apă - dar eu nu plătesc nimic dacă stau în Regie. Şi-atunci mă mai gândesc odată, parcă aş pleca şi nu prea. Odată şi-odată o să-mi bag picioarele şi mă mut claie peste grămadă cu prietenii mei din Râmnicu Sărat, dar parcă nu aş renunţa la viaţa de aici. Mai ieşi un pic, mai îţi clăteşti ochii - aici în Regie vin cele mai noi maşini ieşite pe piaţă, pentru impresionism la fetele de provincie. Citeşte tot articolul → Ba plec, ba nu plec
Chiar dacă totul doare. Se poate. Şi chiar dacă uneori nu mai suport, dau un mesaj şi cad ca mort. Şi plâng, nu-mi este frică, recunosc! Mi-e dor, tac, plâng, mă pierd în altele, ... nu mă omor. Şi încă sper, speranţa moare ultima. Şi amintirile mă dor. Ajut, şi ajutat mă vreau în viitor. La bătrâneţe oare rănile mai dor? Şi la durere fizică voi rezista, dar oare ce va face inima? Se-alină iar cu lacrima? Şi-mi tremură în mână telefonul şi-aştept ... nimic! nu-i momentan odorul. Aştept ... că aşteptarea-i viitorul. Citeşte tot articolul → Se poate ... încă sunt tare
Câtă poftă am de un măr zemos! Să curgă zeama din el, să fie dulce şi să îmi încânte nările cu parfumul lui. Sunt atâţia ani de când nu am mai nimerit un măr bun şi sănătos. Merg în piaţă şi dau ture, mă uit, cercetez, dar încă nu am dat peste acel măr care să-mi încânte sufletul. De multe ori mi s-a întâmplat să iau unul, care pe dinafară era superb, dar înăuntru găunos, urât. Păcat. Ne înşelăm de-atâtea ori. În piaţă, în viaţă. Peste tot numai înşelăciune. Găseşti ceea ce cauţi şi când ajungi să îl descoperi, constaţi că este urât pe dinăutru, dar frumos pe dinafăra. Citeşte tot articolul → Pilda mărului
Astăzi, ora 14:45 mă grăbeam să ajung la spitalul de copii din Capitală. La metrou la Semănătoarea metroul ăla de tip vechi era în staţie şi se anunţa că nu mai merge nicăieri. Mă aşez pe scaun şi în stânga mea o ţigancă cu doi copii, o fată ce nu avea mai mult de 6 ani şi un băiat cam de 8 ani. Se jucau pe peron şi erau îmbrăcaţi cumsecade, nu culori, nu zdrenţe. Obişnuit. Mă urc în metrou şi prind loc chiar în faţa lor. Scoate ţiganca ziarul ăla gratis de pe la metrou şi băiatul în stânga ei se chinuia să citească odată cu ea. Pe litere. Fata, avea în mână un plian cu "Viaţa de familie". Se chinuiau toţi trei să descifreze ceea ce scria în dreptul lor. Băiatul şi mama începuseră să citească, pe litere, dar citeau. Fata însă citea pe litere şi când forma cuvântul nu-i ieşea. Lângă ei stătea o doamnă care se uita uimită. La fel şi restul compartimentului. Cea mică tot îngăima titlul: V ... i ... a .... ţ .... a .... viaţa ... d .... e .... de .... f ... a .... m .... i ..... l .... i .... e .... foame! Şi mă-sa o aprobă; tanti de lângă ei nu spunea nimic. Citeşte tot articolul → Şi ei sunt oameni
|
|
Păreri la cald: