Top List
|
Un singur lucru nu-mi place în lumea asta. Cineva să-mi impună ceva. Chiar dacă lucrez la şef, nu rare sunt disputele şi certurile ca la uşa cortului pe care le port cu el. Dar toate trec nu? Cine mă vrea aşa, bine, cine nu ... adio. Vreau să am tragere de inimă când fac ceva. Nu vreau să mi se impună să fac ceva ce nu vreau să fac. Astăzi, cum şeful este în concediu, am avut conflict cu o angajată. După ce mi-am făcut treaba mi s-a spus să fac şi altceva, care intra ce-i drept în atribuţiile, dar de care nu aveam chef la momentul respectiv. S-a stârnit o dispută. Citeşte tot articolul → Dispută
Astăzi, am fost un cal de curse. Am fluctuat între Semănătoarea şi Stadionul Naţional de mai aveau puţin şi mă plăteau ăştia de la Primăria Generală pentru a lua şi oameni pe ruta asta să-i las în staţii. În fine, am terminat programul la ora 15:45, moment în care una dintre colege a început cu insultele la adresa mea. Înainte obişnuiam să fluier când vorbea cu mine, nu prea îmi place să mă încurc aiurea cu explicaţii cuiva care oricum nu înţelege, dar astăzi, datorită nervilor, am început să zbier. Citeşte tot articolul → Eu când vreau să fluier, zbier!
Întrebarea de baraj. De unde am scos-o? Exact din Dudeşti. Şeful meu, de fiecare dată când achiziţionează câte un articol vestimentar, accesorii (lănţişoare, ceasuri, ochelari) şi eu nu îl bag în seamă cu ceva de genul: "Stă pe tine că pe gard!"; "La 52 de ani, mai bine îţi luai haine de ultimul drum!"; "Veşnica pomenire!" intervine cu celebra frază: "Ia zi, sunt şi eu cineva pe Dudeşti?". De ce am împrumutat şi eu fraza asta? Deoarece, după ultima vizită la facultate ... am fost repartizat la Depoul Dudeşti pentru practică. Citeşte tot articolul → Sunt şi eu cineva pe Dudeşti?
Astazi, in loc sa stau sa lenevesc, cum ar fi fost normal, am fost sa fac un pic de munca de teren sa-i spunem asa. In ce a constat aceasta munca de teren: am fost la un coleg de facultate din Dărăşti, judetul Ilfov, unde am avut ceva de demolat si de intors 2 hectare de nutret pentru vite. Pana aici totul ok, dar au mai venit ajutoare, respectiv vecini, unde am avut parte de una bucata Alina si una bucata Papi cu fiul lor David. Niciunul din ei nu era trecut de 21 de ani, dar aveau copil, griji, internet, casa la tara, pamant, cal, carut si un caine. cum poti sa aduci un copil de un an si jumatate pe soarele cel mai arzator sa stea sa te asiste in ceea ce faci? Nu rezisti tu om mare, dar copil mic. In fine, totul s-a terminat in jurul orelor 21:30 si am fugit imediat catre Bucuresti, unde jobul de manager ma astepta. Citeşte tot articolul → Munca salveaza Romania
|
|
Păreri la cald: