Romanul e roman, am ajuns azi la concluzia asta. Romanul ... e asa cum a fost dintotdeauna. Invidios pe aproapele care se speteste, muncind, sa ajunga undeva in varful piramidei. Romanul de rand se aliniaza unor standarde usor impuse din antichitate, de turma care-l inconjoara; e ca un burete ce absoarbe numai ce e rau, prea putin ce e bine. De ce spun asta? Pai ... mi-am adus aminte, citind printre bloguri de niste discutii cu prietenii care au iesit din tara, care au "folosit" avionul. Sa incep istorisirea. Grup restrans, 4-5 oameni, fiecare sa se laude cu ce a realizat pe parcursul anului. Din una in alta, calatorii, chestii, vacante, concedii. Si se trezeste unul dintre ei, "Frate, ai mancat vreodata in avion?" "Ai mers vreodata la baie in avion?" ... liniste, unii care au mers fireste ca au raspuns. Eu ma uitam nedumerit. Citeşte tot articolul → Romane, esti roman?