Am zis sa scriu si eu, daca toata lumea fierbe. De 6 zile lumea iese in strada. Da, adevarul este ca, da ne-a ajuns cutitul la os. Dar daca nu era Basescu cel care taia in carne vie, si Guvernul actual bineinteles, acum eram in situatia Greciei, sau poate si mai rau. Mai ales ca noi nu avem dezvoltata ramura asta a turismului. Lumea e nemultumita, mama la fel, ca doar face parte din randul bugetarilor. Asa e, e greu, dar totusi, tara noastra se mentine pe linia de plutire. Nu vad rostul acestor iesiri in decor, a luptelor cu fortele de ordine si nici macar nu vad rostul plecarii lui Basescu de la putere. Citeşte tot articolul → Pozitia mea fata de RevOlutie
Săream din blog în blog şi am găsit un blog super pe care-l puteţi găsi . Am găsit aici şi o întrebare: Ce este România? Chiar, oare ce este România? Cu ce se ocupă ea? Cine se ocupă de ea? Aici îmi expun sincer punctul meu de vedere şi nu mă afectează dacă alţii au o cu totul altă părere. Voi încerca să-mi spun punctul de vedere fără a jigni prea mult. Din punctul meu de vedere, România este o ţară care aparţine românilor, de care românii trebuie să aibă grijă aşa cum ştiu şi cum pot. România este ţara de care nu m-aş despărţi niciodată. Sufletul meu rămâne aici, chiar dacă voi fi plecat şi cu siguranţă mă voi întoarce. Nu voi renunţa la ea pentru nimic. De ce? Pentru că în limitele mele voi avea grijă de ea aşa cum pot şi nu cum au făcut înainte alţii. Ştiu că aici totul merge pe principiul ai pile eşti mare, dar câţi s-au ridicat pe propriile puteri? Puţini, pentru că statul nu ajută, mai mult încurcă. Citeşte tot articolul → Ce este România?
Stăteam şi mă gândeam, odată cu renumărarea voturilor nule în care tot Traian Băsescu iese fraudat, odată cu situaţia actuală a României şi odată cu criza financiară şi nevoile bugetarilor la o soluţie. Nu a durat mult până când mintea mea a creat un scenariu demn de filmele lui Nicolaescu. Situaţia în care ne aflăm nu ne oferă nici un avantaj, dar dacă, presupunem că România ar declara război SUA şi ar capitula imediat după primele bombardamente. Am avea câteva zeci de victime de partea noastră şi câteva zeci de partea lor (vezi situaţia cu cei doi irakieni care au doborât un elicopter cu o puşcă antică). Citeşte tot articolul → Cum văd eu criza
Astazi a fost o zi destul de plina. WORK de la 10:10 pana la 17:20 in mai multe locuri chiar. Sa va povestesc de la ora 11:35 pentru ca pana atunci banalitati cu exceptia unor jurnalisti care fotografiau noul restaurant sau terasa din mijlocul cladirii. O terasa foarte misto de altfel, dar unde toti angajatii cladirii se uita la tine cum sorbi cafeaua sau mananci sandwich-ul. Deci pentru mine suck's. De la 11:35 ma urc in metrou, destinatia Eroii Revolutiei. Iau cartela si purced. Vine metroul ma urc si ma plesneste un damf de sudoare. Ma uit in stanga o doamna pe la 40-50 de ani gafaia si se ventila de zor. In fata mea un ins cu aere si plin de nush ce pe el [ probabil muncea in zidarie ]. Mirosul tot mai puternic si asupritor. Plec si observ in spatele meu o femeie de etnie rroma [ tiganca ]. Foarte constiincios si stiindu-ma patit ma uit prin buzunare ... nimic lipsa. Buuuun, am vazut de unde vine aroma. Ma asez si astept sa ajung la destinatie. Caldura mare, transpiratie, parfumul nu facea fata aromelor din metrou. La Unirii ne-am triat ... am ajuns pe culoar si am asteptat metroul. Vine metroul, inghesuiala, la usa la care eram repartizat nimeni nu cobora. In fata mea o pitzipoanca care se zbatea sa fie ea prima, i-am dat voie si am trecut in planul secund. Opreste metroul si zic sa urcam ... dar ... pitzi nu apasase butonul de deschidere a usilor si se intoarce spre mine. WTF? Esti retardata? Nu ai degete? Si plec lasand-o sa se zbata in prostia ei. Pana la Eroii Revolutiei totul bine. Citeşte tot articolul → Zi de ucis
Păreri la cald: