Dimineaţa, ora 9:00 ... plouă mocăneşte, aşa cum îmi place mie, aşa cum am prins în fiecare toamnă pe munte, aproape de peştera Scărişoara. Plec agale spre muncă, mă gândesc oare cum o fi când nu voi mai munci şi voi sta aşa prin ploaie. Pe lângă mine, Regia se umple de studenţi grăbiţi că îi udă ploaia măruntă şi rară. Eu merg contra lor pe malul drept al Dâmboviţei şi încerc să-mi văd proiecţia pe luciul apei. De fiecare dată fac aşa. Fie că e calm sau nu, încerc să-mi reconstruiesc proiecţia pe luciul apei zbuciumat de picăturile mărunte şi rare. Citeşte tot articolul → O zi mai fericită