Astăzi m-am hotărât să-i fac o scurtă revizie şi trecere în revistă a defectelor bătrânei Dacii. Am fost cu ea până la capătul lumii, Bucureşti, Industriilor, nr. 2R. Acolo un vaşnic şi priceput inginer cu care am avut onoarea să stau 4 ani în cameră mi-a promis că mi-o face STOCK. Până am ajuns acolo GPS-ul a luat-o razna şi m-a ocolit tot Bucureştiul prin cea mai mare aglomeraţie. Totul a fost bine până când la Unirii am rămas fără benzină. Chin, durere, ploaie. O maşină care nu indică dacă ai sau n-ai benzină în rezervor e degeaba. Citeşte tot articolul → Ceea ce merită, merită
Să fii student la Politehnică e lucru mare. Cine spunea că de intrat intri, dar de ieşit doar cine are nervii tari iese nu vorbea prostii. Sesiunea asta este pe sfârşite şi mulţi studenţi adaugă boabă cu boabă la proviziile de toamnă. Şi-n toamnă, după acumularea de boabe le mănânci pe toate, sau te hotărăşti brusc că intrii cu ele în anul următor. Să nu mai discutăm de secretare: pentru o adeverinţă stai mai bine de 2 săptămâni la coadă pentru că decanul NU E DISPONIBIL. La facultate nu este uşor, nu este greu. Dacă vrei să-ţi câştigi existenţa pe perioada ei gândeşte-te de 2 ori înainte. Citeşte tot articolul → Sesiune ... te halesc
Dimineata, ora 08:12 dupa ceasul meu. Ma trezesc, ma uit la telefon si sun un coleg. "Ma esti treaz? Mai mergem la restante?". Raspuns sec, tulburator: "Da." Ma dau jos, ma spal pe fata, ma imbrac si ies. Ora 08:32 ajung la Lotus, femeile de serviciu maturau strada, praf pana la nivelul 2 al caminelor, ma retrag la o masa, astept ... Ora 08:40 sun din nou, colegul iesise din camin, ma cauta prin norul de praf, gandurile mele zburau ... la pat, la EA, la examen. Cand sa ne urnim catre Politehnica, aud prin ceata densa si scrijelitul acela al tarnurilor pe sosea un vag: "Ai cursurile la tine?" Fuck, nu mi-am verificat rucsacul, dar ultimele examene picate erau tot la el. Sa fiu sigur, verific ... uffff ... erau acolo. Mergem agale catre facultate, soarele destul de imbietor ne indemna mai degraba la terasa. Ultimii bani pe ziua de azi 5 lei. Ce am de facut ... bere, examen, terasa? Gandurile nu-mi dadeau pace ... mergem hotarati la facultate. Citeşte tot articolul → 3 dintr-o lovitura
De curând, frecventând mai des băncile Politehnicii şi mai ales cursurile mele preferate, cursurile domnului profesor Ghionea sau Gheonea (sincer, nici nu ştiu care este numele lui de familie!) oricum nu asta contează. El este un profesor super tare, îmi plac foarte mult cursurile lui şi umorul cu care ne tratează. D-l profesor, înainte să ajungă prin Politehnică pentru a ne lumina cu tainele Căilor Ferate Române, a lucrat mult timp ca inginer la această instituţie de stat şi se ocupa cu formarea şi expedierea trenurilor de marfă din mai multe/spre mai multe locaţii din România. În fine, nu vreau să vă amăgesc cu o introducere prea lungă şi să mai pierdeţi din atenţia distributivă, pe care deja o aveţi împărţită în mai mult de 4 locuri în timp ce urmăriţi aberaţiile mele. D-l Gh. (deoarece nu-i ştiu exact numele de familie) ne povestea câteva incidente care se pot întâmpla pe căile ferate române, printre care şi unul de genul celui întâmplat în Tg. Jiu, cum se pot ciocni 2 mărfare la o viteză de 5 km/h, cum poate marfa, neasigurată cum trebuie, întrerupe traficul pe 2 fire de circulaţie, şi multe multe alte întâmplări; Citeşte tot articolul → Cum se face?
Astăzi m-am hotărât să-i fac o scurtă revizie şi trecere în revistă a defectelor bătrânei Dacii. Am fost cu ea până la capătul lumii, Bucureşti, Industriilor, nr. 2R. Acolo un vaşnic şi priceput inginer cu care am avut onoarea să stau 4 ani în cameră mi-a promis că mi-o face STOCK. Până am ajuns acolo GPS-ul a luat-o razna şi m-a ocolit tot Bucureştiul prin cea mai mare aglomeraţie. Totul a fost bine până când la Unirii am rămas fără benzină. Chin, durere, ploaie. O maşină care nu indică dacă ai sau n-ai benzină în rezervor e degeaba. Citeşte tot articolul → Ceea ce merită, merită
Să fii student la Politehnică e lucru mare. Cine spunea că de intrat intri, dar de ieşit doar cine are nervii tari iese nu vorbea prostii. Sesiunea asta este pe sfârşite şi mulţi studenţi adaugă boabă cu boabă la proviziile de toamnă. Şi-n toamnă, după acumularea de boabe le mănânci pe toate, sau te hotărăşti brusc că intrii cu ele în anul următor. Să nu mai discutăm de secretare: pentru o adeverinţă stai mai bine de 2 săptămâni la coadă pentru că decanul NU E DISPONIBIL. La facultate nu este uşor, nu este greu. Dacă vrei să-ţi câştigi existenţa pe perioada ei gândeşte-te de 2 ori înainte. 
Păreri la cald: