Timpul este singura dimensiune care nu prezintă, cel puţin momentan, cale de întoarcere. Trăim într-o lume rapidă, pierdem secunde preţioase. Pierdem şi niciodată nu o să mai avem ocazia să ne întâlnim cu ele. NICIODATĂ. În momentele grele nici prietenii nu-ţi sunt aproape, sau poate că sunt, dar nu-ţi dai seama. Dacă cineva mi-ar fi spus miercurea trecută când eram în spital că în săptămâna următoare o să am parte de o grămadă ... nu-l credeam. Nu credeam că mai apuc nici măcar ziua de mâine. Şi dacă singura alinare era doar gândul ... care nu avea mărginire şi telefonul prin care ţineam legătura cu cei de-afară, acum mă simt mult mai bine şi aş vrea să mă bucur de tot la maxim. De mai bine de 3 zile mă gândesc să fac un lucru pe care îl voi face în cele din urmă, un lucru fără cale de întoarcere. Exact ca timpul. Îmi asum toată responsabilitatea. Citeşte tot articolul → Dacă cineva spunea ...