Astăzi am făcut un tur pe la Complexul Sportiv Lia Manoliu. Mi-am făcut treaba acolo, m-am urcat în maşină cu gândul să plec. Maşina era parcată în faţa unor terenuri de tenis unde se antrena o fetiţă de 5, hai să zic 6 ani. Şi am rămas pe loc să urmăresc acţiunea, deoarece antrenorul zbiera pe teren. Când auzeam de la el, BRAVO, să vedem pe ce picior aştepţi? Când: Nu mă interesează părul tău, împleteşte-l fă-i ceva să vezi mingea. Ce ai păzit azi-noapte? Ai fost la discotecă? Mişcă-ţi fundul ăla, nu te mai alinta.Citeşte tot articolul → Complex Sportiv Lia Manoliu
Astăzi, din lipsa ocupaţiei m-am gândit să merg să văd şi eu de o bicicletă, o bandă de alergat, un costum de scafandru, o cizmă, o sandală, ceva. Să mai scap de monotonie. Pentru asta am ales Decathlon, fără să mai fi fost niciodată. La recomandările unor amici. Am ajuns acolo, sperând că voi fi singurul de azi din magazin. Surpriză: nu eram singur, magazinul era arhiplin. Pfoooaaa, hai să intru totuşi să văd un preţ ceva. Citeşte tot articolul → Decathlon
Albinele. Au intrat în viaţa mea undeva prin clasa I. Mă feream de ele, pentru că tataia mă învăţase că albinele înţeapă de frică şi dacă simt că ţi-e frică. Când eram mic umblam cu el la stupi şi îmi dădea câte un fagure de miere. Eu, bandit de meserie, nu îl mâncam şi îl schimbam pe cartonaşe sau surprize turbo . Mierea nu mi-a plăcut ... şi acum prea rar când mă întâlnesc cu ea încerc să o evit pe cât posibil. Însă, domnişoara învăţătoare, în clasa a IV-a, ştiind că tataia s-a ocupat cu creşterea albinelor s-a gândit, ca la sfârşitul claselor primare să punem de-o scenetă. Citeşte tot articolul → Picături din viaţa mea - 4
Stăteam şi meditam oare cum se va descurca când copilul va creşte şi va afla că există o grămadă de lucruri în jurul lui şi îmi imaginez o discuţie între tată şi fiu în timpul deplasării către grădiniţă. Aş vrea dacă se poate să vă puneţi în aceeaşi situaţie, sau dacă sunteţi şi aţi fost întrebaţi ce aţi răspuns. Voi prescurta cu T - tată şi F - fiu/fiică. Cine ştie poate vor fi gemeni. atunci e mai uşor; nu trebuie să reiei discuţia la un interval de timp. Citeşte tot articolul → Întrebări fireşti
A venit oficial iarna. Frunzele copacilor din Parcul bucureştean Titus Ozon şi-au terminat viaţa anuală şi au ajuns pe băncuţele parcului sau pe stratul foarte subţire de gazon, proaspăt tuns şi veşnic verde. Nimeni nu se apropie de ele, rămân pe loc, nebăgate în seamă. Rămân acolo pentru a înştiinţa omul călător sau pe cel melancolic că pe acolo a trecut toamna, a trecut un an, au trecut mulţi şi prea puţine s-au schimbat. Ele mor şi învie de fiecare dată după anotimpul rece. Citeşte tot articolul → Un strop de iarnă
Păreri la cald: