Da, cum am promis fratelui meu Danutz, am ajuns acolo duminică puţin după ora 16:00. Aglomeraţie, maşini multe, noxe, premii, boxe. Fete, Peugeot 206, Nissan GTR (), Logan decapotabil. Ce să mai ... o multitudine de maşini pentru pasionaţi şi pentru ceilalţi. Eu uitându-mă ca curca-n crăci la toate, admirând detaliile exterioare (cele interioare de fiecare dată mă lasă rece şi sun ). După atâtea maşini văzute, printre care şi noul SGM, mi se făcuse o foame de LUP şi am pornit către standul de şniţele. De-acolo ... scârţâit de cauciucuri. Citeşte tot articolul → Romanian Tuning Show
Da, de ieri sunt la Capitala. Drumul pe jumatate bun, ca doar na, e Romania. Jumatate bun in sensul ca era uscat aproape. Cealalte jumatate era dezapezita doar de catre masinile care au facut carare. Faceai cumva stanga sau dreapta riscai sa ajungi prin sant. Si asta cu autocarul in care eram fix 4 insi cu tot cu el gonea nebuneste sa ajunga la fie-sa la spital ca doar ce nascuse. Excelent. Senzatii tari, Romanesti! Am ajuns cu bine in Bucuresti, am luat un taxi si direct camin. Citeşte tot articolul → Am ajuns la Bucureşti
Ruta obisnuita spre Bucuresti a fost blocata in cel mai mic oras posibil din judetul Ialomita. Tiganii se certau unii cu altii, infern total. Am facut pana in localitatea apropiata, Munteni Buzau, putin peste 20 de minute in doar 5 kilometri amarati. Citeşte tot articolul → Ciochina - Bucuresti
Aseară pe la orele 21:00 m-am hotărât să vin de la Universitate cu autobuzul până în Regie. PROASTĂ ALEGERE! Am zis şi eu să mai văd frumuseţile Bucureştiului la lumina becurilor lui Oprescu. Iau 601 uitând că încă se mai lucrează la pasajul de cea mai mare anvergură din ţară, respectiv pasajul Basarab şi Splaiul este închis. Şi merg cu 601 până la Ştirbei Vodă apoi am luat o gură de aer până la statuia celui care a descoperit insulina strategic aşezat lângă staţia de RATB, respectiv facultatea de medicină. Citeşte tot articolul → RATB ... merge în gol
Deplasarea de astăzi mi-a schimbat complet viziunea despre sexul frumos. COMPLET. Mergi pe stradă vezi o gagică super, fluieri după ea, începi să-i faci avansuri (, pe alocuri ) şi când te implici în problemă totul se rezumă la veşnica întrebare: Cât e ora? Astăzi am avut de îndeplinit o sarcină pe care, sincer, ar fi fost mai bine dacă o lăsam aşa. Înainte să plec îmi puneam tot felul de întrebări, îmi făceam scenarii, ca toţi ceilalţi care intră într-un domeniu prea puţin cunoscut. Citeşte tot articolul → Asta-i România!
Păreri la cald: