“A doua zi un sunet groaznic o trezeste pe Rose, era sunetul unui ceas antic cu pendul ce se afla deasupra patului, speriata se trezete repede, era 8:45 dimineata, ciufulita toata se uita langa ea, Matt nu era, pe masa avea un biletel “Buna dimineata Rose! Sunt plecat, vorbim diseara”. Sta si se gandeste un pic ce-o sa faca, stia ca trebuie sa-si gaseasca de munca, se imbraca repede, isi ia rucsacul si se duce sa-si cumpere ziarul, la anunturi de locuri de munca nu erau decat “Caut fete pentru videochat, caut brutareasa, caut fata in casa, si la sfarsit cautam vanzatoare la anticariat” noteaza repede numarul si suna, cel de la capatul firului ii spune adresa, Rose ia un tramvai si se indreapta spre locatie. Ajunsa in fata unei case vechi, nationalizata, se uita asa … pierdut inainte sa intre, locul avea un iz de vechi si inca de la intrare te coplesea frumusetea gradinii verzi, plina de flori si copaci, pe alocuri umbra lor te racorea de caldura verii, cu pasi timizi ajunge intr-un final la usa, bate usor, si deodata o voce de batran se aude “-Intrati domnisoara”, “-Buna ziua, -Buna ziua, -Sunt fata de la telefon, am venit pentru interviu, imi caut un loc de munca, -Da, dar nu sunteti cam tanara sa munciti? –Nu, de ce as fi? Consider ca am varsta necesara sa muncesc. – Dar experienta aveti? –Nu…din pacate nu am, dar pot invata!” Sta batranul pe ganduri si ii spune lui Rose, “- Bine! Esti angajata, de astazi o sa trebuiasca sa vii aici in fiecare zi mai putin duminica si o sa te ocupi de vanzarea cartilor, clienti multi nu avem deci nu o sa fie mare osteneala, speram sa te descurci.” Citeşte tot articolul → Rose si lumea cartilor