În continuarea postului anterior, a rămas să povestesc cum şi ce fel sunt eu pe picior de plecare. În primul rând o luăm de la capăt. Începutul fulgerător a avut loc prin iunie 2008 când am ajuns la această firmă ca un simplu angajat pe un salariu de doar 500 de lei. Plecasem de pe un proiect care se desfiinţase. A mers aşa, destul de binişor, salariu, mâncare, băutură, tot. La discreţie. Ulterior, a apărut în ianuarie 2009 un automat Wurlitzer, cumpărat de însuşi şeful meu. De-atunci, lucrurile s-au schimbat. Automatul avea nevoie de tehnician, eu cum sunt foarte curios din fire, mi-am băgat nasul pe-acolo, am învăţat să-l întreţin, să-l repar când apar probleme şi ceea ce e cel mai important să-l reprogramez şi să-l setez. Citeşte tot articolul → A fi sau a nu fi asociat