Ura este intotdeauna o ciocnire intre mintea noastra si corpul altcuiva (Cesare Pavese), bine spus. Anul trecut m-am certat cu cineva, pentru o chestie destul de banala. Era chiar de ziua acelei persoane. De ce? Nici pana in ziua de azi nu mi-am dat seama, dar faza a fost ca nu mi-a dat drumul la usa, un lucru perfect firesc, pe care eu, la momentul respectiv l-am interpretat destul de aiurea. Mi-am zis, asta este sa vezi ce fac eu maine. Si maine am facut, pe dracu', au urmat replici dure, acide, explicatii, nervi ... etc. S-a terminat, ne-am inteles ... ura este si acum, poate din partea persoanei, eu m-am resemnat. Ce e drept nici nu prea ne-am intalnit de atunci decat 1 data sau de 2 ori. Oricum ... cu prilejul acestui articol, tin sa ii comunic respectivei persoane ca partea aceea dura din mine a cedat. Demult ... chiar. Citeşte tot articolul → E bine sa urasti?