Sutimile fac diferenţa

Bun, am decalat şi cursele de karting. După ce am început să decalez cam totul în viaţa mea, am decalat şi obişnuitele curse de karting. Astă seară am făcut-o. Am avut un parcurs perfect şi în ultimul tur, cel de-al  25-lea, am avut un accident destul de urât. Tot ce a avut de suferit din mine a fost ficatul şi orgoliul. Am aflat astăzi că eu nu sunt în stare să pierd şi să ţin capul sus. Pur şi simplu, între prieteni, aşa ceva nu se făcea. Mi-am rănit propriul orgoliu. M-am înjosit şi m-am luat la ceartă cu supervizorii cursei, m-am certat chiar şi cu câştigătorul, care onorific, totuşi, şi-a cedat locul. Pentru ce? Pentru că nu am fost în stare să iau ultima curbă strâns.

De pe urma acestei grave greşeli am luat cauciucurile în plin. Noroc cu protecţia care ţi se oferă. De la ce a început cearta? De la ultimul clasat care a apucat să de-a doar 22 de tururi şi pe care am încercat să-l ocolesc în ultimii 50 de metri. Accidentul m-a costat timp preţios, 23 de sutimi care m-au despărţit de primul loc. Şi totuşi, pentru 23 de sutimi şi pentru faptul că sunt orgolios, pierdeam şi prieteniile pe care abia le-am câştigat. Oare cele 23 de sutimi făceau diferenţa? Mi-am dat seamă că din cauza lor şi din cauza orgoliului prostesc pe care îl am câteodată, puteam pierde iarăşi tot şi abia îmi recăpătasem încrederea în mine.

Câteodată, în viaţă, trebuie să ştii să pierzi, altfel ... te vei pierde de tot.