în 
Astăzi, ora 14:45 mă grăbeam să ajung la spitalul de copii din Capitală. La metrou la Semănătoarea metroul ăla de tip vechi era în staţie şi se anunţa că nu mai merge nicăieri. Mă aşez pe scaun şi în stânga mea o ţigancă cu doi copii, o fată ce nu avea mai mult de 6 ani şi un băiat cam de 8 ani. Se jucau pe peron şi erau îmbrăcaţi cumsecade, nu culori, nu zdrenţe. Obişnuit. Mă urc în metrou şi prind loc chiar în faţa lor. Scoate ţiganca ziarul ăla gratis de pe la metrou şi băiatul în stânga ei se chinuia să citească odată cu ea. Pe litere. Fata, avea în mână un plian cu "Viaţa de familie". Se chinuiau toţi trei să descifreze ceea ce scria în dreptul lor. Băiatul şi mama începuseră să citească, pe litere, dar citeau. Fata însă citea pe litere şi când forma cuvântul nu-i ieşea. Lângă ei stătea o doamnă care se uita uimită. La fel şi restul compartimentului. Cea mică tot îngăima titlul: V ... i ... a .... ţ .... a .... viaţa ... d .... e .... de .... f ... a .... m .... i ..... l .... i .... e .... foame! Şi mă-sa o aprobă; tanti de lângă ei nu spunea nimic.
Până la Victoriei numai asta se chinuia să descifreze cea mică. Mă uitam la ei cât de multă voinţă aveau. Vroiau, dar nimeni nu-i ajuta. Nimeni. Dar voinţa. Voinţa era atât de mare ... vroiau, dar ... nu puteau.
Induiosator! Din pacate de multe ori uitam.
Sau nu vrem ...
asta e un lucru bun. sa fim sinceri,putini sunt ca ei...
Foarte putini chiar.
te citesc cu placere de ceva timp
pai nu imi gasesti si mie un loc acolo ? langa leusor si ceilalti?
Cateodata noi suntem mai tigani decat ei.
Da, cateodata. Sau sa nu spunem tigani, dar mai caini cu siguranta.
problema e ca din 100, 1 poate vrea si are vointa... sunt de acord ca se intampla, dar numarul e asa de mic, incat se pot numi victime colaterale .... la fel se intampla si cu noi romanii, suntem priviti prin prisma capsunarilor.... nu e corect, dar e o realitate...
Ai mare dreptate in legatura cu asta. Mare, mare dreptate.
De-ale vietii . Ce putem face ? Ne uitam si coboram la prima.
Da, asa e.
Normal ca si ei sunt oameni. Doar ca noi ne`am obisnuit atat de mult sa ii dispretuim, incat nu vedem asta. Daca am fi in stare sa privim dincolo de ingustul mintii noastre ... poate am reusi sa fim mai toleranti.
Poate. Sunt oameni dar multi din noi ii ignora.