în 
în 
Astăzi l-am ajutat pe B. Daniel să-şi continue renovarea apartamentului, astfel încât am fost nevoiţi să mergem după materiale cu Rândunica. Rândunică pe care mi-am făcut şcoala de şoferi. Adevărat este faptul că cine nu a condus Dacie nu ştie ce a pierdut. Senzaţiile din Dacie la 30 - 40 -60 - 100 la oră sunt amplificate de "oare ce se întâmplă acum?" (când maşina scoate zeci şi sute de zgomote ciudate). În plus, Rândunica este dotată şi cu un sistem de GPS de ultimă oră, de la Becker; radio cu CD, şi boxe de la Alpine.
De ce un articol despre Rândunică? Pentru că de la iarnă va fi schimbată cu un alt automobil, pentru că într-o săptămână vom divorţa, pentru că aşa este când te ataşezi de ceva. Sincer, vă spun cu mâna pe inimă, că oricine se urcă în ea, bineînţeles în afară de mine şi Zawinul ... nu va putea face nici măcar 10 metri la volan fără ca măcar să oprească motorul de cel puţin 2 ori sau să o înnece. Deja mi-e dor de ea cu toate că mai am o săptămână la dispoziţie să o maltratez pe drumurile din Bucureşti.
Adânci urme ale chinurilor la care a fost supusă Rândunica pot fi văzute în imaginea de aici. Astea-s doar o parte. Includem şi accidentul de acum fix un an, în care masca faţă a fost făcută una şi aceeaşi cu radiatorul. Nenumăratele incidente cu scaunul. Şi câte şi mai câte amintiri cu celebra Dacie.
Şi că tot veni vorba de amintiri, am o fază de cascadorii râsului. Mergeam într-o dimineaţă pe la J.W. Marriott spre Complexul Chirigii şi când să fac stânga trage pe interior un domn cu un Chevrolet roşu nou, deschide geamul lui (ale mele sunt deschise tot timpul) închid radioul şi ciulesc urechile făcându-mi în minte o hartă a zonei (crezând că mă întreabă de vreo stradă ceva). Şi îl aud cum foarte calm şi serios îmi spune: "Nu vă supăraţi, închideţi uşa mai bine să nu cumva să cădeţi din ea."
Pe moment reacţia a fost să deschid uşa şi să o închid, cum a plecat de lângă mine m-a bufnit un râs puternic. Adică, eu, Ciupanezul, conducător auto neexperimentat la vitezele colosale pe care le ating cu o Dacie mă pot, din greşeală, sau intenţionat (pentru a încasa poliţa de asigurare pe viaţă), "vărsa" pe asfalt. Şi mă şi imaginam deja cum arătam eu căzând din Dacie. Concluzia, mai grav ar fi dacă aş pica de pe bicicletă la o viteză de 3 ori mai mică. 
Mda... cunosc senzatia... e intr-adevar greu sa te desparti de o masina de care te leaga atatea amintiri... mai usor te desparti de 10 tipe.
Sa stii. Ai mare dreptate aici. E greu dar trebuie!
Ce ma? Gata divort? In ce mai bagi tu 2 tone fara sa o cocosezi?
P.S: Eu credeam ca e mai mare carlinga aia!
Divort! Cu scandal cu alea alea. Nu e mai mare ca are 5 locuri din fabrica + carlinga.
filmuletele alea cand le avem si noi? Ma intreaba Vasile.
La partea cu atasatul de masina te inteleg, insa de o dacie... si daramata??? Comm`on!
))))))
Fiecare cu piticii lui. Tu cat de atasata erai de a ta pana sa o vinzi? Aaa?
Tocmai de asta am zis ca inteleg partea cu atasatul, insa a mea nu era dacie. Ba era chiar o masina noua si perfect functionabila.
Acum foarte multi ani cand am dat dacia am fost extrem de fericita. Sincer.
E uite ca asta m-a initiat pe sosele Romaniei si in tainele Bucurestiului. Asa ca ...
Inclusiv in tainele mecanicii m-a initiat. Cum stiam eu sa verific joja de ulei daca era vreun SLK de la inceput? Cum stiam eu sa desfund jicloarele? Cum mai schimbam eu o bujie?
Pot trai fericita si fara a sti toate astea.
)))))
Pai daca ramai in pana pe drum si se aprind n-jde mii de licurici in bord. Ce faci?
Alo, asistenta? Sunt la dracu si am mii de licurici la bord. In cat timp ajungeti?
Da, asa e, cand esti director DA! La asta nu m-am gandit.
Avantajele la Dacie sunt peripeţiile şi amintirile...
Exact!
[...] This post was mentioned on Twitter by Ciupanezul mioritic, Ciupanezul mioritic. Ciupanezul mioritic said: Rândunica [...]