Povestea lui Mobb

Mi-am pus deseori unele întrebări, cum ar fi cea de astăzi..Ce este viaţa? Cum ar trebui să o trăim? Oare trebuie să o apreciem? Sau nu? Şi m-am gândit la următoarea poveste: “Intr-un lăcaş numit Timp, o entitate pe numele său Mobb, plictisită de faptul că secunde, minute , ore , se scurgeau iar ceasul său stătea în loc şi  nu pornea niciodată, şi-a pus în minte următorul lucru, cum ar face el să repare ceasul?

Era singur, izolat, în jurul lui nu exista lume, era Mobb şi-atât, doar nişte copaci uscaţi se mai mişcau în bătăile vântului, şi mai cădea din când în când câte-o frunză veştejită, topită de lumina soarelui.

Trec..zile, nopţi nedormite, ochii lui Mobb se îndreptau spre ceasul său, nu ştia cum să-l facă să meargă, a încercat să-l desfacă, stupoare, ceasul nu se desfăcea, era construit dintr-o bucată, şi totuşi cum era construit?

Ia un  fier, încearcă să-l desfacă, nu reuşeşte, la un moment dat se enervează zicându-şi

“Dacă îl arunc, o să se spargă, şi aşa reuşesc să-l desfac”, îl ia în mână şi-l trânteşte cu toată puterea lui de pământ, ceasul nu se sparge, ci din contră dă semne că merge, începe să ticăie, Mobb era fericit, nu putea să-şi creadă ochilor că îi merge ceasul, insă la un moment dat când să se uite mai atent ceasul se opreşte.

Mobb rămâne uimit şi cuprins de tristeţe se pune să doarmă, aşteptând ca în următoarea zi să aibă mai multă inspiraţie, iarăşi trec zile, trec nopţi, şi nimic, stătea cu ceasul în mână, îl mai întorcea pe o parte, pe alta, şi niciun răspuns.

Natura în jurul lui se destrăma, copacii mai aveau puţin şi cădeau, plantele din jurul casei sale erau arse de soare, câmpul era pustiu, totul era morbid, soarele ardea atât de tare, era negru, dar lui nu-i păsa, el trăia doar pentru el şi ceasul sau.

Adoarme la un moment dat , copleşit de căldura apăsătoare, şi începe să viseze, începe să-i apară în vis o casă frumoasă, cu geamuri albe, înconjurată de copaci tineri şi cu frunze verzi, în jurul casei o mare de flori colorate, câmpul plin de verdeaţă, soarele care ardea pe cer, un soare galben şi nu negru că cel de până acum, iar lângă casă o fântână..

Deodată se trezeşte Mobb speriat, în jurul lui toate erau la fel, el era singur, casa lui nu era cea din vis, era o cocioabă mică ce stătea să cadă, copacii erau la pământ copleşiţi şi lipisiti de viaţă, natură era moartă, mai avea puţin şi se dezintegra, dar vede ceva ce-i apăruse în vis-Fântâna-.

Se duce şi ridică uşor capacul, timorat se uită în jos, ridică funia... trage cu putere..şi rămâne uimit, în fântână era apă, apa care de mult nu mai curgea în ţinutul său, îşi umezeşte mâinile şi faţa  şi zâmbeşte, avea apă!

Obsedat de visul în care totul era viu în jurul sau, începe Mobb să ia apă din fântână, începe să-şi ude grădina, să ude iarba,  să planteze flori, să-şi aranjeze casa, s-o văruiască, să aibă grijă de copaci, să le taie ramurile.

Munceşte Mobb zile, nopţi, săptămâni,  până termină,  şi ajunge la sfârşit , obosit…era noapte de-acum, se duce în cameră lui îşi agăţă ceasul ce tot nu mergea pe perete, era epuizat, muncise încontinuu dar era fericit că terminase, se mai uită la detalii şi după se aşează în pat, să doarmă.

Închide ochii, adoarme… în timp ce dormea, iarba începuse să crească, copacii îşi reveneau, îşi îndreptau coloana, păsările începeau să zboare fericite, florile îţi îmbătau privirea cu culorile lor nemaîntâlnite, câmpul şi  pajiştea renăşteau, totul prindea viaţă şi stupoare!! ..ceasul de pe perete începe să ticaie, timpul începea să curgă.

În lumina dimineţii o voce stranie se aude :”Mobb, hai la masă, mai repede că trebuie să ajung la mama”, Mobb tresare, se uită pe perete , ceasul mergea!!!! Rămâne uimit, fuge repede afară, şi o vede pe Ea, îşi vede VIAŢA , viaţa pe care Mobb o aştepta, viaţa de care Mobb fugise, nepasându-i de consecinţe, şi care..în urma trudei sale se întorsese la el, nu-i vine să-şi creadă ochilor, casa îşi revenise, natura era atât de vie, încât te copleşea cu frumuseţea ei..ceasul mergea, începuse să ticăie, în ţinutul numit “Timp” începuse să curgă VIAŢA”

Morală: Nu lăsaţi viaţa să curgă pe lângă voi şi încercaţi să o apreciaţi cât timp o aveţi, pentru că nu ştiu dacă o să aveţi ocazia, că şi Mobb s-o reparaţi”

Acest articol este scris de EA, la fel si poza, facuta de mainile EI.