Pot ieşi cu o altă femeie?

Probabil vă bufneste râsul, probabil că nu. Am primit pe email ceva care la prima vedere părea ceva comic, însă este cât se poate de serios. La fel am şi eu anexele gospodăreşti în spatele casei, la fel şi uşa de la magazia de lemne se ţine într-o balama şi intră în fiecare an zăpadă înăuntru. Timpul a trecut, unele lucruri au rămas intacte. Mi-e dor ... mi-e dor de-ai mei ... dar din păcate eu nu mai am ce face, voi însă, cei care puteţi, daţi curs pildei de mai jos:

Cu puţin timp în urmă începusem să ies cu "o altă femeie"; în realitate fusese ideea soţiei mele.
- Tu ştii că o iubeşti! - îmi zise într-o zi, luându-mă prin surprindere.  Viaţa este foarte scurtă, dedică-i timp...
- Dar eu te iubesc pe tine, am protestat.
- Ştiu, dar o iubeşti şi pe ea.
Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea să o vizitez era mama mea, văduvă de nişte ani, dar serviciul şi copiii mă făceau ca să o vizitez numai ocazional.  În seara asta am chemat-o să o invit la cină şi la film.
- Ce s-a întâmplat?  Eşti bine? m-a întrebat.
Mama mea este tipul de femeie pentru care o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitaţie surpriză este un indiciu de veste rea.
- Am crezut că ar fi plăcut să petrec ceva timp cu tine, am răspuns, amândoi, singuri... ce părere ai?
Reflectând un moment la asta, zise:
- Mi-ar plăcea foarte mult...
Vinerea asta, în timp ce mă duceam, după serviciu, să o iau, mă simţeam nervos, nervozitatea care precede o întâlnire...  Şi, pentru Dumnezeu, când am sosit la casa ei, am văzut că şi ea era foarte emoţionată!  Mă aştepta în poartă, îmbrăcată în vechiul ei palton, îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nuntă, faţa ei râdea şi iradia lumina ca un înger.
- Le-am spus prietenelor mele că o să ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate - îmi povesti urcând în maşină.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.  Mama se sprijinea de braţul meu ca şi cum era "Prima Doamnă a Naţiunii".  Când ne-am aşezat a trebuit să-i citesc meniul.  Ochii ei vedeau numai literele mari.  Pe la mijlocul meniului mi-am ridicat privirea spre ea. Mama, aşezată pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea.  Un surâs nostalgic se vedea pe buzele ei.
- Când erai micuţ, eu eram cea care îţi citea meniul.  Îţi aminteşti?
- Atunci, e momentul să te relaxezi şi să-mi permiţi să-ţi înapoiez favoarea, am răspuns.
În timpul cinei am avut o conversaţie agreabilă, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viaţa celuilalt.  Am vorbit atâta, că am pierdut firul.
- Voi ieşi cu tine şi altădată, dar numai dacă mă laşi să te invit eu, spuse mama.
Când am dus-o acasă îmi părea rău că ne despărţeam, am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.
- Cum a fost întâlnirea? a vrut să ştie soţia mea când m-am întors în noaptea aceea.
- Foarte plăcută, îţi mulţumesc.
Am privit-o recunoscător spunându-i:
- Mult mai mult decât mi-am imaginat că ar putea fi!
Câteva zile mai târziu mama mea a murit de un infarct, totul a fost atât de rapid că nu am putut face nimic.  După puţin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu mama.
Conţinea o notă care spunea :
,,Cina este plătită anticipat, eram aproape sigură că nu voi putea fi aici, oricum am plătit pentru tine şi soţia ta...  Niciodată nu vei putea înţelege ce a însemnat seara aceea pentru mine... TE IUBESC!  Mama ta".
În acest moment am înţeles importantă de a spune la timp TE IUBESC şi de a le da fiinţelor noastre dragi spaţiul pe care îl merită în viaţa noastră. Nimic în viaţă nu este mai important decât familia ta.  Dăruieşte-le din timpul tău pentru că ei nu pot aştepta.
Dacă Mama ta trăieşte... preţuieşte-o!
Dacă nu... aminteşte-ţi-o!

Şi aminteşte-ţi mereu!  Dumnezeu (se zice că) iartă, dar Timpul nu iartă niciodată.  NICI NU SE POATE ÎNTOARCE!!!!!!