în 
în 
Câtă poftă am de un măr zemos! Să curgă zeama din el, să fie dulce şi să îmi încânte nările cu parfumul lui. Sunt atâţia ani de când nu am mai nimerit un măr bun şi sănătos. Merg în piaţă şi dau ture, mă uit, cercetez, dar încă nu am dat peste acel măr care să-mi încânte sufletul. De multe ori mi s-a întâmplat să iau unul, care pe dinafară era superb, dar înăuntru găunos, urât. Păcat. Ne înşelăm de-atâtea ori. În piaţă, în viaţă. Peste tot numai înşelăciune. Găseşti ceea ce cauţi şi când ajungi să îl descoperi, constaţi că este urât pe dinăutru, dar frumos pe dinafăra.
Uneori, când am surprize de genul ăsta, mă gândesc că şi fructele sunt la fel ca oamenii. De multe ori sunt frumoşi, dar tare găunoşi în interior. Stricaţi, otrăviti, plini de maroniul ăla spre negru, care pute tare. Dacă s-ar pune şi oameni în galantare, la fel ar fi. Toţi ne-am îngrămadi pe cei frumoşi, dar nimeni nu s-ar gândi că acasă e posibil să ai mari surprize.
Se întâmplă uneori să treci pe lângă merele mai mici şi un pic cam urâte. Pe ele nu le bagă nimeni în seamă. Stau triste pe tarabe şi aşteaptă ca cineva să îşi aplece ochii peste ele. Nimeni, dar nimeni nu le alege. Se mai găseşte câteodată un om amărât sau cineva care nu mai are timp să caute şi le alege. Atunci când a muşcat prima oara din el, a avut o mare surpriză. Parfumul mult căutat la cele frumoase, îl regăsise în merele astea stafidite, dar tare bune. Cine s-ar fi gândit că de multe ori ambalajul nu contează?
Ma bucur ca ti-a placut "marul" meu.
mersi!