Picături din viaţa mea - 9

Primul meu contact cu un computer. Până atunci ştiam doar de tetris şi jocurile alea Terminator care se stricau dacă te jucai prea mult timp pe ele. Primul contact cu un computer a fost ceva de genul "Oaaaaauuuuuu, pot să-l ating sau se strică?". Aveau voie pe lângă el doar cei cu rezultate bune la învăţătură - şi cum eu eram unul din cei care compunea "fruncea", l-am atins. Atât mi-a fost. Pauzele nu mai ieşeam la fotbal în curtea şcolii, nu mai mâncam pacheţelul, nu mai mergeam la toaletă. Eram lângă calculator. Nici acasă nu vroiam să plec.

Şi-acum ţin minte ce ne spunea profesorul de fizică (el era răspunzător de buna funcţionare a calculatorului) când intraţi pe rând la el, niciodată să nu apăsaţi pe F8 şi pe Del pentru că îl stricaţi şi ştergeţi tot din el. Noi draci de copii vroiam să testăm exact ceea ce nu era bine. Existau pe el două jocuri: Heretic (shooter) şi Mario. O grafică extraordinară care te impresiona şi te stârnea să nu cumva să pierzi pentru că altul îţi lua locul. Eram fascinaţi. Fetele la fel ca şi noi, formau rând şi aşteptau să se joace şi ele.

Din pură curiozitate, spunându-ne să nu apăsam F8 sau Del, odată rămaşi singuri am zis să experimentăm, dar numai să nu ştergem jocurile, în rest orice altceva. Şi începe operaţiunea testează şi vezi ce face. Doi stăteau pe hol de "şase" şi restul luasem toate butoanele de sus de la tastatură până când s-au deschis ferestre şi ne-am panicat. Eu eram transpirat, parcă făcusem baie, iar ceilalţi dădeau vina pe mine. Într-un moment de panică totală unul din colegi s-a gândit să-l scoată din priză să-l repornim. Doar l-am tras din priză pentru că pe uşă intrase directorul şi dirigintele. Găsiseră nişte ţigări şi vroia să ştie ale cui sunt. Control la piele, LA TOŢI.

Eu răsuflam uşurat, cu toate că am fost luat primul. Eram transpirat de la păţania cu computerul şi mă bănuia. S-au convins şi au continuat. I-au depistat pe cei implicaţi în operaţiunea "Ţigareta" şi am continuat. Bineînţeles cu o prelegere despre fumat în general.

Mintea mea era numai la calculator. Dacă se stricase şi mâine nu mai merge să ne jucăm pe el? Noaptea aia a fost groaznică pentru mine, mai ales că ne spusese de la început despre costurile ridicate ale lui. Mă gândeam numai la bătaia care o luam de la tata şi cum să fac să-i explic.

Norocul meu este că a funcţionat.