O altă duminică, alte povestiri din viaţa mea. Nu trec încă la clasa a VIII-a, rămânem pe meleagurile clasei de dinainte. Sfârşitul, dacă nu mă înşel al semestrului, trimestre bănuiesc că am prins doar în clasa a V-a. În fine, sfârşit de an şcolar, week-end. Stăteam cu prietenii mei în nucul din faţa curţii şi aruncam cu nuci sau scuipam lumea în cap. Indiferent dacă făceam ceva sau nu, în fiecare zi, aveam un "catargiu" (cel care stătea în vârf) care ne anunţa cine vine şi cam pe unde se află. El avea posibilitatea să vadă şi în curte, dacă cumva cineva mergea să ne pârască.
Ne jucam fazan, afară, de cald, găinile se îngropau în praf. Dinspre şoseaua naţională venea legănat domnul director. Toţi am tăcut încă de când am primit vestea şi ne-am ascuns care mai de care mai bine să nu ne vadă. Tocmai ce venise recolta de grâu a şcolii şi trebuia băgată în magazii. Noi ştiam că va urma chinul ăsta, dar nu sâmbătă sau duminică. Vroiam când era şcoală, la agricultură de exemplu. Eram şase copii din care doi erau ţigani. A ajuns directorul în faţa curţii şi strigă la mamaia. Iese şi îi spune ceva. Atunci directorul cu mâinile în şolduri iese la răscruce, exact lângă nuc şi se uită lung pe străzi. Noi, tăcuţi, dar ne umfla râsul.
Şi se sparge unul dintre ţigani la râs, da râs nene. Şi îl văd pe director cum întoarce capul şi ne strigă pe nume. Cristi, Cristi, George, Mihai, Viorel, Doru - haideţi la şcoală să mă ajutaţi să băgam grâul în magazie că mâine plouă. Mai sunt copii acolo, nu sunteţi singurii. Fugiţi şi luaţi-vă câte o găleată fiecare şi apă la voi şi ne întâlnim la şcoala.
Eu, niciodată nu am făcut altfel decât cineva, mai mare ca mine mi-a spus să fac. Şi atunci am intrat toţi şase în curte. Mamaia făcea pâine la cuptor, în spate. Am mers spăşiţi la ea, ca şi cum s-ar fi cutremurat pământul şi i-am zis că ne e foame şi că trebuie să mergem la şcoală. Ne-a dat o pâine caldă şi o bucată mare de brânză. Am lins instant totul, cu toate că eram pe mâini negri. Am luat găleţile şi am mers să scoatem apă să ne luăm o sticlă la noi.
Atunci a venit de la servici, unchiu, care ne-a văzut negri de supărare. El era cel care ne aducea întotdeauna mingii de fotbal de la muncă. După o discuţie cu el, am decis, noi, întreg grupul format din şase copii să rămânem să jucăm tenis şi pătrăţica, totuşi e week-end şi nu ne face nimeni nimic. Nu suntem la şcoală şi nu este obligaţia noastră.
Ne-am jucat până ne-am belit genunchii şi pe seară, de la şcoală, venea mai agale decât se dusese, directorul. Fugea care încotro, fără rezultat însă. A strigat doar odată: "Staţi!". S-a apropiat de noi, a pus mâna pe mine şi a zis: "Tu, tu eşti capul dracilor, tu nu i-ai lăsat p-ăştia să vină la şcoală!" a plecat şi eu am fugit în curte la unchiu să-i zic ce s-a întâmplat.
Luni, ora de Biologie, oră cu directorul. Primii ascultat, bineînţeles, EU, Cristi, George, Mihai, Viorel şi Doru. O oră întreagă ne-a ţinut în picioare şi ne-am luat notele pe merit. În ordinea numelor de mai sus: 6, 7, 5, 3, 3, 3.
Singurul meu câştig a fost un week-end cu belele. 
Păreri la cald: