Picături din viaţa mea - 7

Clasa a VII-a, terminată cu brio, noul modul introdus, cel de agricultură a fost şi el absolvit cu brio. Practica la această materie se făcea în cimitirul vechi sau pe pământul şcolii la sapă. Muncă. Aşa era înainte la ţară. Chiar dacă eram în anul 1998 la acea vreme, comunismul nu dispăruse total. Mai ales la sate. Şi-aşa ne pierdeam timpul cu agricultura care era verişoară bună cu sportul. Totuşi, în vacanţa de vară, obişnuit deja cu munca din timpul şcolii, am început să conduc totuşi tractorul familiei.

Cea mai mare fericire când auzeam că mergem la câmp, era că urmează să conduc tractorul. Uraaa! Uraaa! Asta era bucuria cea mai mare. Să conduc măcar 300 de metri tractorasul cu remorcă. După ce săpam rândurile alea imense de porumb, de fasole, de floarea-soarelui ... eram trimis la capătul celălalt să aduc tractorul. Nu mai conta că am săpat atâta, nu conta că mi-era sete, foame, sau că nu mai aveam vlagă. Alergam cât mă ţineau picioarele să conduc.

Şi trebuia să o fac cât mai bine pentru a mă lasă singur data viitoare. Fără copilot care să-mi spună ia virajul mai larg, lasă-l mai încet, vezi că-s gropi. Vroiam să fiu cel mai bun până când, odată, la culesul porumbului, când trebuia să scot tractorasul cu remorcă mare, plină cu porumb de pe tarla. În capăt un şanţ destul de abrupt. Am intrat cât se putea de uşor, şi când a ajuns şi remorca în şanţ, la urcare, tractorasul s-a împotmolit. Şi dă-i, şi dă-i până când am avut primul incident. Tractorul s-a răsturnat peste remorcă. S-a ridicat de faţă şi a căzut pe spate. Atunci mi-am luat mai mult decât mustrări - o bătaie. Suficient cât să uit de tractor o perioadă bună de timp. Cât despre remorcă, a trebuit scoasă din şanţ de un tractor mare.

13 ani, cu bune şi cu rele. Voi ce făceaţi la această vârstă? Care erau bucuriile voastre la această vârstă?