în 
în 
Da, complet nou în viaţa mea. Am intrat în clasele gimnaziale. Eram singur, ţineam cu o echipă cu care nimeni nu a ţinut niciodată în familia mea, dar era a mea. Era vorba de Rapid. Ţineam cu ei pentru vroiam să fiu şi eu inclus într-un cerc de prieteni şi să nu fiu "grasul" respins de toţi. În clasa a V-a am avut şi prim şi unica absenţă din generală. Odată intrat în cercul de prieteni pe care oricum nu prea-i înţelegeam ... trebuia să merg cu ei peste tot. Eram o gaşcă. Trebuia să le iau partea la orice.
Începusem să ne jucăm de-a "Sunset Beach", nu ştiu dacă ştiţi serialul, dar a făcut printre noi o mare vâlvă. Şi găsind o casă părăsită pe malul râului Ialomiţa care trece fix prin spatele şcolii, ne-am gândit că este ideală. Toată chestia era că noi reproduceam serialele care deja erau difuzate, deloc originali, dar nu aveam nici fete în gaşca noastră şi deci jucam câte 2-3 roluri odată fiecare. Annie, Evan, Vannesa, Beth ...
Şi ne-am luat cu jocul ... pierzând noţiunea timpului şi de frică nu am mai mers la şcoală, deja întârziasem mai mult de 30 de minute. Eram un om distrus ... mă gândeam numai la bătaia pe care o voi lua acasă de la tata când va afla. Îmi făceam ipoteze şi supoziţii despre ceea ce urma: fără tetris, fără joacă, fără desene animate cu Nils Holgerson şi Mascatul în frac, fără nici o altă activitate decât teme şi treabă prin curte.
Bineînţeles că am început să plâng când am ajuns la şcoală ştiind ce va urma, dar ... pentru această chiuleală am fost bătuţi la şcoală ... toţi 5. Directorul şcolii avea un stil unic de a bate, ne alinia la perete, venea lângă tine vorbind frumos, te mângâia pe cap şi se lăsa spre perciuni apucând de ei şi smulgând ... deseori rămânea cu o grămadă de păr în mână. Eu dintotdeauna am fost tuns "malagamba cu briciul pierdut" (tunsoare scurtă - periuţă, cu ceafa şi perciuni luaţi la brici). Când eram mici tataia şi tata ne tundea zero. Până la şcoală am fost tuns numai şi numai zero cu maşinile de tuns pe care tataia le-a adus din război şi pe care încă le mai am într-o cutie de lemn.
Scăpat, în gândul meu, de perciuneala am zis că mustrarea e cea cu care rămân, dar ... din păcate domnul director avea încă o metodă: timp de o pauză normală eram puşi cu genunchi pe coji de nuci la colţul de ruşine în faţa clasei. Atunci a fost prima pedeapsă luată pe drept, dar necomunicata la părinţi.
Nu o să-l uit niciodată pe directorul şcolii generale ... NICIODATĂ!
sunset beach rulează etern. dar ce colegă mulatră aveai tu de o interpreta pe vanessa din serialul amintit?
Era unul mai slab de origine ... si se dadea cu namol de Ialomita pe ochi
interpreta si rolul lui EVAN si al fratelui lui. 
Mare nebunie cu Sunset Beach.
L-am vazut si in reluare, insa niciodata nu am vazut finalul 
Pai ...
chiar ca ... dar finalul este ... si nu prea este ... ce la "Pasiune si iubire" ala de se da si acum la 17:00 la ProTV ai vazut finalul?
finalul e cea mai mare porcărie din toate timpurile. tot ce s-a întîmplat în film era de fapt un vis de-al lui meg şi în ultimul episod ea se trezeşte. aţipise un pic înainte de nunta pe care o avea cu ăla blond din kansas. deci ca şi cum a visat ce avea să se întîmple mai departe. şi normal că nu se mai mărită cu el şi se duce să-l întîlnească pe S.B. (nickname-ul lui Ben).
mă mir şi eu cîtă memorie am legată de acest film... mie-mi plăcea de maria, după aia de francesca, pînă la urmă mi-a plăcut şi de gabi, vanessa era mişto, dar prea crăcănată (de-aia nu prea-i filmau cracii) şi bineînţeles de meg (mai ales după ce şi-a pus silicoane şi a mai slăbit un pic).
Excelent. Ia uite ca din ceea ce imi spui imi amintesc si eu. Multumiri majestate.
directorul e un comunist
Era ..., ca acum a iesit la pensie ... in sfarsit. Acum vreo 3-4 ani daca nu ma insel eu.
Postul este emotionant si trezeste in fiecare din generatia acelor ani, amintiri identice .
Exista undeva pe internet o Scrisoare a acelei generatii.
Respectivul serial nu a fost altceva decat un motiv, esenta postului nu incearca sa-l scoata in evidenta ca si comunist pe director .
Am sa fac o pararelela : Inainte de revolutie medicamentele aveau un gust destul de neplacut acum toate au gust de banane si portocale .
Imi este dor de acel gust de medicamente, practic simteai ca iti trece imediat numai la gandul ca trebuie sa mai iei odata si strangeai din ochi cat puteai .
Directorul face parte din imaginea acelor vremuri si parintii nostrii sigur nu se suparau daca mai lasam perciunii la scoala
Este adevarat ?
Foarte adevarat. Chiar foarte. Deja cred ca imi citesti gandurile.
impresionant chiar.