Picături din viaţa mea - 2

A venit vacanţa de vară şi aveam înainte mult timp. Câmpul, nu-mi era străin, încă de la grădiniţă mergeam cu mamaia sau cu părinţii. Mergeam pentru a le aduce apă şi îmi plăcea să îmi fac de lucru prin ţărână. Vorba aia cu te jucai cu puţa-n ţărână când eu făceam mai ştiu eu ce este chiar adevărată dacă vine de la cineva mai mare. Până când am pus mâna pe o săpăligă şi am început să fac şi eu ce făceau părinţii. Acolo cât puteam. Îmi plăcea să merg la fasole la sapă şi la cules. Fasolea este şi a fost mâncarea mea preferată.

Ţin minte că atunci la sfârşitul vacanţei, se auzea prin sat un zvon că cine are mult pământ poate lua unul din tractoarele colectivului. Şi-aşa tata a luat un tractor, LEU, pe care şi-acum îl avem. Era cea mai mare bucurie. În fiecare zi, până să înceapă şcoală eram plin de vaselină, ulei, motorină de la tractor. Stăteam pe el, îmi plăcea şi încă îmi place să îmi bag nasul pe la el.

Am început clasa a II-a şi am început să mă descurc, să zicem aşa. Era atunci în trend să ai joc tetris. Că aveai cu 1 că aveai cu 2 că aveai cu 999999 era super. Jucai la tetris până te plictiseai. Aveam unul care avea tetris şi râmă. Şi am făcut primul meu schimb în favoarea mea cu un coleg de la şcoală. A doua zi tacsu venise cu el de mână la mine la poartă şi a început scandalul. Că fiu-tău l-a păcălit p-ăsta că-i mai mic şi i-a luat jocul ... că una că alta. Iar pedeapsă şi vreo 2 palme. Spiritele s-au calmat şi nu am mai vorbit vreo săptămână cu ăla.

Vacanţa de iarnă şi sărbătorile au venit şi l-am aşteptat pe Moş Crăciun o grămadă, ţin eu minte. Frate-miu stătea în sufragerie şi eu stăteam pe hol, la intrarea principală să vedem când vine să îi cerem cadouri multe, dacă se poate să-l jecmănim . Tentativă fără succes, am adormit înainte să apară el. Cert este că ne lăsase sub brad maşinuţe, din alea care se găseau la set. Machete de Porsche, Mazda, Chevy, etc. Şi 2 super maşinuţe cu telecomandă. N-am ieşit din casă 2 zile. Mergeam cu maşinuţele târâş după noi. Făceam naveta la magazin şi înapoi numai după baterii. Eram în culmea extazului. Ce portocale, ce banane, ce ciocolată ... maşinuţele alea făceau toţi banii.

Când am început şcoala am început fiecare cu ce ne-a adus moşul. Exaziati cu toţii, grupul nostru de prietenii ne întâlneam la mamaia la poartă şi căram toate maşinuţele şi toate chestiile cu noi. Atunci am descoperit jocurile de noroc: liniuţa, gropiţa şi finanţe. Oftică, oftică şi oftică. Eu eram cel mai ofticos dintre toţi şi aproape că pierdeam de fiecare dată. Până când la finanţe am descoperit o bucată de gresie super care lua tot. Am fost un AS vreo 2 săptămâni. Umblam cu punga de finanţe după mine. Aveam una d-aia de un leu. PLINĂ.

Spre sfârşitul şcolii, când am aflat că eram nominalizat la premiul I, a trebuit să facem un mic spectacol. Astfel încât clasa noastră avea de ziua eroilor, care era fix de Înălţarea Domnului, onoarea de a se prezenta la monumentele de lângă cimitir să aducă omagi eroilor căzuţi în război. Astfel încât a trebuit să învăţ cântece patriotice. Ode, aduse eroilor. Ţin minte că am cântat: "Deşteaptă-te române!", "Trei culori!", "Treceţi batalioane, române, Carpaţii!", "Iancule mare" şi piesa de rezistenţă: EU, am recitat o poezie, la prima vedere, şi pentru un copil ca mine fără prea mare însemnătate, dar intonaţia cu care domnişoara învăţătoare m-a învăţat să o spun a făcut ca mulţimea să înceapă să plângă. Era o baladă foarte lungă în care se vorbea de un tată şi soţ care pleca la război şi care nu se mai întorcea.

Gata cu zona războiului şi să trecem în altă zonă, zona zero. Aşa îi spuneam la locul nostru de joacă de la răscrucea din mijlocul satului. O şosea neasfaltata traversa o alta asfaltată. Noi, copii draci ce eram învăţasem de la alţii mai mari că dacă facem găuri în asfalt şi punem catranul de la chibrit acolo şi apoi batem cuiul explodează. Zis şi făcut. Am strâns fiecare bani şi am pornit la magazin. Am cumpărat vreo 5 duzini de chibrituri din care am făcut 120 de finanţe. 60 de 1 punct şi 60 de 5 puncte, erau atunci chibriturile cu fluturi. Catranul l-am strâns într-o cutie de ness amigo găsită prin şanţ. Cu beţele de chibrit rămase construiam căsuţe şi le lipeam cu nămol.

Şi-uite aşa ne pierdeam zilele cu "bagabonţii" prin sat şi jucam iarna "fochei pe gheaţă". Asta era distracţia noastră.