Peripetii pe drum

Dupa cum probabil stiti, ieri am fost la Cheia (iar daca nu stiti cititi aici). Am plecat la ora 12:00, la ora 13 fara ceva am facut pana. Nu mai pornea junghiul si trebuia facut schimbul de ulei. Off ... apuca-te sa te intorci cu RATB-ul in oras, pentru ca eram pe la Baneasa, ia ulei, intoarce-te. Ma uit sa vad de ce nu mai porneste ca curca in craci. Si acolo si dincolo, bag mainile, desfac jiglerele, le suflu, le pun, nimic. Rog pe cineva sa ma porneasca cu cabluri (da, junghiul e dotat cu cabluri), ma porneste, o ia si da-i la service. La service astept 30 de minute, ii explic problemele, schimba uleiul si incepe sa frece la bornele bateriei cu smirghel, si da, si da ... si constata ca de fapt cablu de la alternator e intrerupt si ca eu mergeam pe baterie cu casetofonul si farurile ... URAAA ... o repara si plec.

Ora 14:00 aglomeratie INFERNALA la pasajul de la Baneasa. Cu o calmitate demna de cartea recordurilor ma misc cu viteza melcului OBOSIT. Trec de Baneasa si gata, soseaua libera la dus. Trec aproximativ 60 de minute si ajung in Ploiesti. Ploiesti pe care vroiam sa-l ocolesc, dar cu mintea in alta parte il lovesc din plin. Intru in oras, fac in primul sens giratoriu la stanga si ajung la o gara. Opresc undeva, ma cobor si intreb un nene cum ajung la Cheia sau cum ies din Ploiesti pe centura. Uitandu-se mirat la mine raspunde "I don't understand, do you speak english?" Fir-ar al dracu de noroc, din 100.000 de locuitori romani ai Ploiestiului am nimerit exact un englez. Il las in voia lui in gara si continui la urmatorul care imi explica de Biserica Sf. Vineri pe care nu stiam de unde sa o mai iau. Ii multumesc si continui.

Ajung la o biserica, o las pe stanga mea si continui. O iau asa, o iau pe dincolo, fac dreapta, stanga dar nu dau de calea ferata de data trecuta. Fac stanga, asa ma indemna semnul, si ajung in fata unui bloc. Hopaa ... greseala. Opresc, ma cobor si intreb pe o doamna care aduna iarba:

"-Buna ziua, nu va suparati, vreau sa ajung la Cheia, am trecut pe langa biserica Sf. Vineri si ... cred ca m-am ratacit. Ma puteti ajuta?"

"-Buna ziua, nu e deranj domnu'. Stati sa adun putina iarba la PISICA si va explic imediat." (precizez ca avea o plasa din aia de 1 leu jumatate cu iarba)

"-Nu e o problema, va ajut!"

"-Nu, e gata ca-i ajunge. In primul rand biserica pe langa care ati trecut este Sf. Pantelimon, pana la Sf. Vineri tineti linia tramvaiului. Mergeti, treceti de primul semafor, care nu merge, al doilea, care merge, al treilea care clipeste, al patrulea, care merge ..."

"-Da, am inteles cu semafoarele, cat merg?"

"-Ajungeti la capatul liniei de tramvai si dati de un rond cu flori, iarba, miroase frumos si pe langa rond sunt blocuri. Printre blocuri gasiti BCR. De-acolo mai intrebati."

"-!?!?! Mersi mult de ajutor."

Si plec mai nedumerit decat am venit. Merg cum stiam sa ies spre Brasov si ajung exact la semafoarele de care imi zicea femeia. Zic, taci ca nu m-a mintit si ma ghidez dupa linia de tramvai si merg si merg si merg si ajung pe interzis dar eu merg, ca e linie de tramvai si ma tin pana in panzele albe. Si ajung la rond si vad BCR si de-acolo fac dreapta si ajung la Gara de Nord de unde totul se deschide ca o carte.

Ies din Ploiesti, circul bine, ajung la Maneciu, o iau pe serpentine si HOP coada. Ce dracu'? Un tirist ne anunta: "Mai jos, la 3-4 kilometri este accident, o masina mica a intrat intr-un tir. Au fost morti!"

Numai eu si norocul. Era deja ora 16 si ceva. Ma pun in masina, inchid geamurile ca era destul de frig, dau drumul la muzica si astept. In fata mea, o familie cu un copil. Un baiat blondut de 2-3 ani. Abia lega 2 cuvinte. Ii fac copilului semn sa vina si ii dau un pahar de suc. Il urc in masina, asta cu acordul parintilor si il las sa sara pe bancheta din spate. Fericirea lui. Vorbesc cu el, ii pun ce muzica vrea, il gadil si il alint. Vine momentul sa plecam si gata incepe sa planga si nu mai vrea sa plece ... hopaa ... ii place rabla. Cu greu se dezlipeste de bancheta si pleaca.

Coboram incet, ajungem la locul accidentului, destul de urat de altfel si continuam fara sa belim ochii ca era plin de Politie. Ajung la Cheia, intorc, parchez si fug la baia din cabana. Dupa 3 minute ... ca nou si gata de drum. Cele 2 tanti care trebuiau sa le iau se imbarca si plecam.

Ajungem la Ploiesti, ocolim pe centura si stupoare: centura Ploiestiului este in LUCRU. Se circula foarte, foarte, foarte, foarte prost. Am stat 1 ora si 20 de minute pana am iesit din coada. Asta a fost totul si ultimul ghinion. Am ajuns lejer acasa apoi.

Vineri e zi de ghinioane sau sunt eu ghinionist vinerea ... ramane de vazut.