Moaştele Sfântului Dumitru

Astăzi, grăbit merg spre locul de muncă şi optez să o iau prin centru. Tare neinspirat, eram şi cu taxiul. La Patriarhia Română boxele date la maxim şi se auzea un soi de cântec bisericesc să-şi ţină enoriaşii care stăteau la coadă încă vii. Toţi aşteptau să pună mâna pe moaştele Sfântului Dumitru, nimic în neregulă cu asta, însă erau majoritatea ţigani, cerşetori şi prefăcuţi. Prea puţini dintre ei erau mai români. Se călcau în picioare în apropierea raclei. Coada era până în Ferentari, jandarmii creaseră între ei spaţii, astfel încât coada era fragmentată pentru o mai bună supraveghere.

Eram în taxi, aparatul mergea, noi nu ne mişcam din loc până mă deştept şi iau un tramvai fix până la muncă. Se mergea foarte prost, era şi o oră de vârf. Urc în tramvai şi acolo cerşetori şi tramvaiul plin de credincioşi care se lăudau că au stat 10 - 12 ore în picioare şi că se simte aşa de bine de când a pus mâna pe moaşte ... Şi în capătul tramvaiului se aude: "Oameni buni cu suflet bun ..." şi 3 voci care îl sfătuiesc să tacă şi să se ridice în picioare că ştie să meargă. Încep înjurături, urlete, din cele sfinte se trecuse în tabăra celorlalţi. Ameninţări, telefoane, înjurături ţigăneşti şi aberaţii gen: "Dacă nu mă crezi mă duc să-mi iau droguri din Ferentari, că cu 50 de euro îmi fac supradoză ... " sau "Nevastă trimite-l mai repede pe Nicu cu băieţii după mine că am probleme cu românii" (bineînţeles într-un dialect ţigănesc aproape ursăresc).

Ajungem la staţia din faţa Electromagnetica şi îl văd pe cerşetor cum o rupe la fugă în spatele tramvaiului mâncând Pământul şi mai se şi lăuda în tramvai că nu poate merge.

Oameni de genul ăsta se găsesc la tot pasul şi oameni că cei 3 care au avut curajul să zic aşa să comenteze pentru că îi deranja mai rar.