Un week-end început cu stângul, aş putea spune. Astăzi de dimineaţă, când să ajung la serviciu, undeva în jurul orei 11:20, am văzut la intrare Poliţia şi o grămadă de jurnalişti. După ce am trecut de ei, am întrebat pe şeful de tură de la pază ce s-a întâmplat răspuns scurt: "A murit un alpinist utilitar." A căzut exact din faţă biroului unde lucram eu. Am ajuns sus şi l-am văzut acolo, întins pe caldarâmul rece, apărat de umbra clădirilor şi a maşini de Poliţie şi IML. Lângă el, viitoarea sa soţie. Nimeni nu avea voie să intre prin faţă.
Corpul lui, căzut de la 30 de metri măsuraţi, s-a făcut franjuri şi era acoperit de o folie galbenă pe care o umfla uşor adierea vântului. Numele lui Cătălin, din ce am înţeles de la oamenii de la faţă locului, originar din Caracal în vârstă de doar 30 de ani. Făcea alpinism utilitar de ceva timp, însă corzile nu au fost asigurate, chiar de el, cum trebuia. Cert este că arhitectul clădirii nu a luat în calcul şi eventuale locuri de prindere pentru viitori alpinişti utilitari care vor spăla geamurile.
De obicei, alpiniştii care spală geamurile (în articolul viitor voi pune poze cu alpiniştii care spălau alaltăieri geamurile şi voi pune poze şi cu alpinistul care astăzi şi-a pierdut viaţa) au două corzi, una de bază şi cea de siguranţă. Însă ambele au fost prost asigurate. Vinovaţi, încă se caută ... dar viaţa, o mai poate reda cineva?
Mă gândesc doar la faptul că a plecat dimineaţă de acasă, zâmbitor sau nu, calm sau agitat să-şi facă treaba şi să se-ntoarca înapoi. Dar a plecat şi nu s-a mai întors. Merge mai departe pe un alt drum, poate mult mai bun. Dar ceea ce a lăsat în urma lui se numeşte JALE, TRISTEŢE, SINGURĂTATE. Mă gândesc numai la familia lui, la părinţi, la rude. Viitoarea lui soţie a stat tot timpul cu el şi-l mângâia pe faţă. Viitorul lui cumnat se uita în gol, parcă secat de tot. Viitoarea lui soacră a căzut lângă el şi plângea în hohote. Poliţia l-a ţinut mai bine de 4 ore şi jumătate întins acolo până când, în sfârşit l-au ridicat cei de la IML.
Viaţa alpiniştilor utilitari atârnă de un fir de aţă. Orice greşeală se plăteşte cu ea, cu VIAŢA.

în
în
în 


Trist. Noi toti suntem niste "alpinisti" prin viata. Nu stii nicodata cand se va rupe si coarda ta.
Se va rupe. Si culmea este ca eu stiu cand se va rupe coarda mea.
Nu stii. Nici eu nu stiu.
Eu stiu cand se va rupe a mea!
Iarasi te contrazic, NU STII !!! Ti-am mai spus despre mine dar am omis sa-ti spun ca fratele meu a murit la doar 20 de ani,si culmea era perfect sanatos.Moartea este ceva relativ,filtrezi de mult cu ea.
Fara cuvinte. Din pacate, asta ne este soarta la toti.Inca de cand suntem conceputi, traim alaturi de "moarte". Asa a fost scris undeva. Nu stiu unde, dar tare as vrea sa schimb chestia asta.
Nimeni nu poate schimba lucrul asta. Nimeni.