Luxatie si fixatie

Da, luxatie! Ieri, din neatentie, din starea de agitatie, din imbecilitatea mea [sa nu zic prostie] m-am pus sa ma dau cu skate-ul pe holul caminului. Si sa vedeti om la 112 kg dandu-se cu skate-ul ... ce sa mai ... adevarata gratie, adevarat spectacol demn de Balsoi. M-am dat o tura, m-am mai dat una si a treia a fost fatala. Ce-a de-a treia m-a adus in stare in care ma puteti vedea in poza. Ieri, pe la ora 16:00 se intampla totul. Am cazut, cu piciorul de sprijin sub mine, nu stiu cum dar aveam niste dureri de parca mi-l rupsesem. Cea mai mare frica a mea era ca EA sa nu afle si sa incerc sa ma ascund. Starea initiala a piciorului meu era si este destul de grava la talpa piciorului si cum nu va pot explica o sa pun niste linkuri catre poze. Aici, aici si aici. Asa arata piciorul meu in durerile cele mai mari. Bineinteles, azi-noaptea nu am putut inchide un ochi, m-am masat, am pus Ben Gay, am dat cu de toate si nimic; lucru care m-a facut sa apelez la ultima mea sansa, sa merg la doctor azi.

Zis si facut. Am sunat un prieten, a venit cu masina, s-a chinuit cu mine o gramada pana am coborat 4 etaje si am pornit catre Spitalul Universitar. Acolo, cozi si cozi, nimeni nu ma baga in seama si totusi doctori disponibili erau, iar durerea aproape insuportabila. Bineinteles, am pus si de spagi, 10 lei la asistenta ca sa cheme un doctor, 50 de lei la doctor ca sa scrie o fisa de internare, apoi radiografii iarasi bani dar, gandidu-ma ca totul va fi mai bine dupa ii dadeam asa, mai cu spor. Dupa ce am terminat cu radiografiile pe la ora 13:00 cu aproximatie am mers la ortoped.

Foarte sever ma luase cu ce s-a intamplat si chestii. I-am explicat exact, inima era cat un purice, noroc ca ma gandeam la EA si imi mai alinam durerea si uitam pe loc de ceea ce urma, sau de ustensilele pe care le detinea. M-a pus pe un pat si a inceput sa imi brutalizeze piciorul incepuse sa mi-l indoaie in toate directiile si atunci sa te tii cu urlete. Asistentul ramasese blocat si tot imi zicea ca e bine, ca e doar o luxatie ca nu stiu ce ligamente sau incrucisat si ca e ok daca o sa stau cu el in gips. NUUUU, in viata mea nu am avut gips, nu imi pun deloc. Si doctorul cu o voce destul de hotarata si un ton destul de brutal, "Nu este nevoie de gips, cu niste fase elastice si niste unguent in 2 zile e gata!" Ochii cat cepele, liniste sufleteasca deplina. Nu indrazneam sa mai intreb nimic, nici durerea nu o mai simteam, i-am inmanat doctorului 100 de lei, bani pe care de altfel i-a aruncat intr-un sertar si mi-a recomandat sa stau cu piciorul cat mai relaxat, sa nu-l fortez si totul va fi ok. Daca mai intervine ceva sa sun la 112 ca ma cara aia pana la Universitar . Prost as fi daca as suna, poate sa fac si cangrena si eu acolo nu ma mai duc.

Toata operatiunea de asteptare, bruscare a piciorului, dialog cu doctorul, dialog cu asistentul a durat aproximativ 3 ore. 3 ore in care simteam ca lumea se prabuseste pe mine, gandindu-ma la faptul ca incercand sa ascund ceva mai mult rau am creat, cat de mult tin la EA.

La ora 16:14 minute am iesit de pe poarta spitalului si m-am imbarcat cu greu intr-un Peugeot 206 si la ora 16:28 am fost in fata caminului. De acolo chin si durere. Urca 4 etaje singuuur. Chinuit la ora 16:38 am ajuns in camera si m-am intins in pat. De-acum durerea e aproape inexistenta. Incerc sa uit de ea si ma pun sa dorm. Diseara trebuie sa merg sa controlez oamenii pe care i-am lasat la serviciu de capul lor.

Bafta multa si sa nu va dati cu skate-ul daca nu stiti ce faceti.