Lucru românesc

Nu puţine au fost momentele când alegerea unui lucru de calitate m-a făcut să mă îndrept în afara patriei noastre. Mergând pe celebra premisă, "Lasă munca, hai la bere!" românii uită de fapt de ce au venit la muncă. De curând mi-am luat o pereche de sandale româneşti. La locul cu pricina, probat, ok, merge. Am ajuns acasă, le-am despachetat m-am încălţat, le-am analizat. Unul din "aricii" care le ţin lipite de picior era puţin descusut. Bineînţeles că la un moment dat se va rupe.

Am mers cu ele înapoi la magazin şi i-am arătat vânzătoarei care a exclamat surprinzător: "Vasile ia copilul că o să cadă drobul de sare peste el. Uite cum a venit clientul, că i se va rupe sandaua." "Poftim?" "Domnule, noi aici vindem calitate, la noi nu se rupe sandaua cu una cu două, folosim piele, calapod şi aţă de cea mai bună calitate." "Doamnă, este descusut, măcar dacă nu le schimbaţi trageţi-le o cusătură." "Vasile, bagă maşina în priză şi coase ariciul domnului." Aşteptam liniştit, auzind în spate ceva în genul unei maşinării care lucrează.

Preiau sandaua şi surprinzător, era tras pe centrul ariciului până la talpă, pe toată breteaua o cusătură imensă. "Vedeţi domnul, acum o aveţi şi cu model." Şi mi-am sărit din pepeni. "D-aia lucrurile româneşti nu se cumpără, sunt făcute în bătaie de joc. Vă rog să-mi daţi banii, uitaţi bonul." Şi am plecat pachet de nervi, după o discuţie mai aprinsă, dar în final cu banii în buzunar.

Lucrurile româneşti sunt făcute să dureze ... puţin.