Astăzi fiind atât de frumos afară nu mi-am putut refuza plăcerea de a ieşi puţin la aer şi de a mă plimba, în drumul meu şi mai ales pe lângă casa unde locuiesc sunt multe licee, străzile de dimineaţă până pe la amiază sunt pline de liceeni.
Nu m-am putut abţine şi m-am uitat şi eu melancolică la ei amintindu-mi de liceu şi de cât de frumoasă era vârsta aceea, însă cum mă uitam eu mai bine ochii mi se făcuseră cât cepele, de ce? Păi mă minunam cum puteau să fie îmbrăcaţi liceenii de 15-16 ani.
Aveam impresia că era vreun club prin aer liber şi nu ştiam eu, ori vreo reprezentaţie live a ultimelor ţinute , atmosfera era de-a dreptul tulbure, în aer numai miros de parfumuri tari, care mai de care mai scumpe[ asta nu e o problemă], însă ce m-a marcat a fost felul în care arată acum liceenii, şi să vă exemplific.
Mă uit în stânga, în dreapta:
Fetele: Machiaj strident, mult rimel, fond de ten, ruj, contur aşa negru la ochi, bluze strâmte, decoltate, blugi cu talie joasă de se vedea aproape …. fuste extraordinar de scurte şi mulate, tocuri înalte, genţi- mai nou nu se mai merge cu ghiozdan, nu ştiu unde încap cărţile, şi bineînţeles nelipsita ţigară, eventual cafeaua în mâna stângă, foarte vulgare, din păcate şi-au pierdut acea frumuseţe naturală, acea sclipire de copilărie din ochi..acea nevinovăţie şi gingăşie.
Băieţii: Unii făcând parte din categoria manelo-house: Tricou mulat marca D[aniel]&G[abi], Versace, Armani, etc. nu ştiu ce pantofi cu stralucele, blugi aşa mulaţi, genul gay, mult aur pe la gât la mâini, sau..ceasuri extraordinar de mari pe care să scrie mare firma, nelipsitul telefon să zicem că majoritatea au I-phonuri, stând ostentativ cu ele în mână pentru ca fetele de mai sus să muşte momeala, ţinând în mână o ţigară[din foi, şi aici nu exagerez, se fumează marijuana în licee].
Dacă te mai aduce şi tăticu cu Mertanu` eşti deja foarte tare..da, am uitat să menţionez şi categoria Emo că mai sunt şi ăia, rockerii pe cale de dispariţie, însă clasele de sus sunt cele dominante, şcoala a ajuns o bătaie de joc, a ajuns un fel de club de zi, să-i zicem Pub că aşa se spune mai nou.
Şi ca o comunistă ce sunt mi-am adus aminte că am fost şi eu cândva liceană însă la noi nu era aşa, nu ne era permis să ne îmbrăcăm aşa şi n-o făceam nici noi din puţinul bun simţ şi din educaţia pe care o aveam, şcoala încă mai era un mijloc de a învăţa şi nu de a ne etala ultimele fiţe în materie de modă.
Cu siguranţă mai sunt şi EXCEPŢII 
dar copiii buni nu ies niciodată în evidenţă.
Şi aşa m-am minunat, am oftat şi am trecut mai departe spunându-mi unde-s vremurile de altădată?
Articole asemănătoare:
- Generaţia ’86
- Picături din viaţa mea – 3
- ProSport 3D
- Mi-am luat bocanci
- Explicaţii
- Sunt mai altfel
- Aşa-mi vine
- Cu gonflabila la şcoală
Eu nu cred ca esti melancolica
eventual melancolic 
si sa stergi comentariu dupa corectare 
Cred ca ai exagerat putin cu descrierile liceenilor!
este parerea mea proprie si personala
Ori stai tu intr-o zona gen Rahova ori va trebui sa fiu de acord cu comentariul lui Daniel de mai sus.Oricum si mie mi se pare ca s-au schimbat multe in cativa ani.Si eu fumam si ma ascundeam prin parc sau pe la vreun bar de langa liceu.De fapt,in toaleta liceului am invatat sa fumez
.Tot in liceu am invatat sa ma machiez si ma trezeam cu o ora mai devreme dimineata ca sa am timp sa-mi aleg hainele,sa ma machiez si sa-mi fac parul.Sunt convinsa ca uneori eram catastrofa cu machiajul dar nah…pubertatea…trebuia sa mai ascund cate un cos,etc 
.Si machiajul ma facea sa ma simt mai bine,imi dadea mai multa incredere in mine.Ceea ce apreciez eu cu mintea de acum este educatia data de parinti.Adica hainele mele erau decente,mama zicea ca trebuie sa-mi cumpar haine pentru scoala,nu pentru discoteca;si exemplele ar fi multe.Sincer,le-am stiut de frica (nu s-au purtat niciodata urat cu mine dar aveau autoritate si nu mai comentam).Cred ca daca m-ar fi vazut vopsita cu cine stie ce culori in cap cred ca ma tundeau inainte sa ies din casa! Acum toti se mira ce se intampla cu tineretul din ziua de azi.Eu ma intreb ce se intampla cu parintii lor!
Tata cand ma certa imi zicea ca “pe vremea lui nu era asa” si mi se parea atat de enervanta expresia asta,acum am inceput si noi cu asta.Si eu am terminat liceul doar de 5 ani…My God,I’m old!!
s-au schimbat destule..cred ca asa sunt timpurile, vrem nu vrem se schimba
of, maica… io ce sa mai zic, pe vremea mea, nici nu stiam ce-i ala machiaj, fitze ;i mertane
adica stiam, dar le vedeam doar in reviste. Aveam noi o directoare in liceu care in fiecare dimineata facea careu. Intram pe rand in scoala. Ne studia, mai ales pe noi fetele, de sus si pana jos. Daca zarea cumva o urma de creion la ochi, in secunda 2, eram la toaleta sa ne spalam si aveam avertisment. Daca indrazneam sa ne taiem sarafanul mai sus de genunchi, la revedere. Eram exmatriculate pt o zi. Nu spun, ca ar trebui sa fie si acum asa, insa rau nu ne-a prins acea experienta. Am trait… am avut si prieteni, ne-am distrat, doamne cat ne-am distrat. Fiecare varsta isi are rostul ei. Daca vrem sa imbatranim inainte de a fi cazul, asa o sa fie. Cu cat punem mai devreme tone de machiaj pe fata, tot atat de repede se va strica si tenul si infatisarea. E adevarat ca toti ne grabim sa crestem, insa ma intreb, la 20 – 25 de ani, ce iti mai pui pe tine pentru a fi altfel? Pacat de anii pe care ii pierd, nici nu isi dau seama ca este cea mai frumoasa varsta din viata, si acesti ani nu ii vor mai intalni niciodata.
da..asa constat si eu ca vremea trece si eu imbatranesc…mi-e dor de vremurile alea, cei care inca le au..sa profite de ele pentru ca nu exista varsta si perioada mai frumoasa.
In mare parte ai dreptate, dar, din fericire, pe la noi mai sunt si exceptii
cu siguranta mai sunt si exceptii insa..ce iese in evidenta mereu este surplusul.
Nu aş vrea să spun că noi am fost mai cuminţi decât cei de acum sau că pe vremea noastră era altfel. Cert este că şi acum 10 ani cine vroia să facă o drăcie, o făcea. Cine vroia să iasă în evidenţă prin machiaj sau vestimentaţie, o făcea. Dacă ar fi să retrăiesc anii adolescenţei, nu aş schimba nimic. Am fost un copil rebel, am încălcat tot ce se putea încălca, m-am îmbrăcat cum am vrut, am vorbit cum am vrut şi am fumat ce am vrut. A fost o perioadă super, trăită la maximum. Nu-mi doresc nicio secundă să fi avut acum 15-16 ani.
Cu siguranţă mai sunt şi EXCEPŢII dar copiii buni nu ies niciodată în evidenţă.
Sunt cazuri când şi excepţiile ies în evidenţă
[...] experiment de la el. Nu ştiu ce rezultat a avut experimentul lui, la mine a fost un eşec total. Ea – interesantă, misterioasă, revine din când în când pe aici. O puteţi citi pe tărâmul [...]