La mulţi ani poetule!

La mulţi ani poetule!
spuse poezia.
M-am îndrăgostit de tine.
Hai să ciocnim paharele
amândoi
sub bolta înstelată şi senină.
Ai prins rădăcini, aici
pe biroul vechi din lemn de trandafir
după ce ai rupt toţi spinii,
unul câte unul.
La mulţi ani, dragă poet!
Te iubesc
cu aceeaşi compasiune.
Nu este nevoie să-mi vorbeşti.
Ai scris destul pentru mine;
pentru ei,
pentru toţi,
pentru toate.
Ştiu că vei scrie mereu.
Mi-ai fost întotdeauna aproape.
M-ai modelat
cum ai putut mai bine
mi-ai dat o formă,
farmec,
parfum,
mi-ai dat un nume;
îţi mulţumesc dragă poete, acum
să ai mereu parte de bine!
Cum ar fi fost lumea, fără tine,
fără vocea ta, caldă şi senină,
îndrăzneală,
cugetare,
pasiune,
nostalgie,
amintiri,
dedicaţii,
dragoste, dragoste, dragoste profundă?
Da!
Cam aşa;
ar fi fost lipsită de inspiraţie,
de sentimente, iubire, declaraţie.
La mulţi ani poete al meu!
aAi mâna celui mai bun chirurg
ce operează pe cord deschis
fără anestezie.
Pe viu
şi cu imaginaţie
nu la reflectoare
ci la o simplă
lampă
în ceaţă.
Chiar dacă tremură câteodată
mâna ta nu va renunţa niciodată
să spele,
să ungă
să dea viaţă.
Eşti emotiv
pentru că eşti om
şi mai presus de toate iubitor,
de civilizaţie
de natură
de familie
prieteni...
de Dumnezeu
şi tot cea ce te înconjoară
lăsând câte un semn la fiecare;
fără să ceri nimic
fără să vrei nimic
fără să pretinzi nimic.
E de ajuns a ta povară.
La mulţi ani, poete!
La mulţi ani!
Ziua ta e în fiecare zi.
Când scrii
când iubeşti
când citeşti
şi cum o faci mereu
nu se va termina niciodată.
La mulţi ani, poete!
La mulţi ani!
Îţi doresc viaţă frumoasă şi curată!