Dupa indelungi cautari si dupa o pauza destul de crunta pentru el, dadu intr-un final de Rose. Ii spuse pentru prima data ca o iubeste enorm si cat de mult inseamna pentru el. Era, mai precis in data de 4 spre 5 iulie. Rose il sunase sa vada daca e ok. Discutia deviase din subiect in subiect pana cand, la un moment dat se facuse o liniste deplina. Matt, orb fiind, avea un ascutit simt al auzului. Ii auzea respiratia sacadata in casca telefonului si o intreba daca e totul ok. Raspunsul venise prompt: "Da, este totul ok. Vreau sa te intreb ceva. Se poate?"
Raspunsul era cat se poate de pozitiv. Din vocea ei cristalina, in care chipul i se oglindea usor, se putea constata cu siguranta intrebarea. Timida si dupa multa tevatura isi facuse curaj si puse intrebarea: "Dupa atata timp, in care am stat departe unul de celalalt, in care nu ne-am vazut, vreau sa stiu daca ma iubesti." Matt, tacut la inceput, inghitea in gol. Nu-si gasea vorbele. Incerca sa indruge ceva, dar degeaba. Nimic nu iesea. Rose: "Ok, e o intrebare prosteasca, scuza-ma pentru deranj!" Matt: "Nu este nici un deranj, DA, raspunsul este, DA TE IUBESC! TE-AM IUBIT si TE VOI IUBI INTOTDEAUNA!" Si au inceput amandoi sa planga. De fericire? De emotie? De durere (totusi existau piedici in calea lor)?
Si au continuat discutia pana aproape de dimineata, cand Rose adormi cu telefonul la ureche. Isi facusera planuri de viitor, planuri in care existau ei DOI si ceilalti. Planuri in care existau si copii multi. Ce sa mai, pusesera tara la cale; insa, Matt, pentru a o revedea pe Rose trebuia sa astepte momentul potrivit si sa accepte situatia asa cum este de fapt. Sa-i spuna de fiecare data cand are ocazia, din nou, cat de mult inseamna un suflet care-i este alaturi mereu. Sa-i spuna cat de mult inseamna iubirea. Sa-i spuna tot ceea ce i se intampla. Sa-i fie alaturi.
Si niciodata, Matt, nu va renunta, la ceea ce el numeste dragoste adevarata. Niciodata Matt nu va renunta la Rose si nu se va schimba. Va ramane acelasi Matt, cu aceleasi planuri si aceeasi iubire eterna.

în
în 




Ce ai?
Ufff, urasc povesti din astea siropoase
REVINO-TI PE PAMANT!
Astea sunt povesti incepute demult.
Ba da, stiu. Stiu ca nu moare niciodata!
Frumos, merită şi un sfârşit, asta e prea fulger pentru un sfarşit !
Nu e un sfarsit. Niciodata nu are sfarsit povestea asta. Vor interveni o gramada.