în 
în 
Frica, timiditate, necunoscut ... toate ... nimic. Asta-s eu. Ce-ai acolo? Ce-am acolo? Spune adevarul mai putin dureros, scarpina-te cu mana stanga la urechea dreapta. Asculta, dar nu-ti da cu parerea. Spune-mi, dar oricum nu conteaza. Hai ca am glumit. Zi ce te roade. Esti ingrijorat? Si ce daca ... tie-ti pasa, mie nu. Un singur lucru nu inteleg la mine, cu toate ca am scris tot ce mi-a trecut prin minte la ora 02:48 pe data de 06.07.2010 nu pot sa-mi pun ordine in viata.
Nu stiu de ce incep sa vorbesc cu cineva si apoi intrerup totul. Prea abrupt. Cum? De ce? Nu-mi dau seama. La munca, in viata de zi cu zi ... n-am ordine. Vorbesc cu prietenii si apoi liniste totala. Cand imi aduc aminte incep sa-i sun iarasi. Online nu mai interactionez de ceva vreme. Nu mai reusesc sa ma tin de promisiuni. Gandurile zboara. Prinde-le ... nu pot! Fug. Mintea imi fuge incolo si-ncoa. Maine la 08:30 la munca iarasi. De la capat. Munca ... interactiune umana putina. Prea rar un buna seara, salut, buna, hey, hello ... cu toate ca sunt aproape 1000 de suflete in firma. Neincredere. Sunt tot un zambet, dar inauntru sunt altfel. De ce?
Alerg sa prind bucuria de picior, dar s-a urcat intr-un SUV. Alerg cu Dacia s-o prind, ajung ma uit, dar in trafic sunt complet schimbat. Nu sunt eu, nu stiu cine e. N-am fost niciodata asa. Prind bucuria ... ACCIDENT. GRAV.
Politie, SMURD, Pompieri ... nimeni cunoscut langa mine. Bucuria pleaca mai departe. Are SUV. N-a patit nimic. Fuge la altul/a. Sa fie sanatos/sanatoasa. Mi-a fost bine, mi-a fost rau. Incep iarasi interactiunile cu fosti prieteni, actuali straini. Oare ei vor?
Ganduri asternute aleator. Poate ca m-am tampit. Poate sunt dobitoc. Parerile voastre?
ai nevoie de o escapada mica ... vreo' 2 saptamani!
Pai e mica, 2 saptamani? Mi se pare destul de mare, totusi.
E clar , trebuie sa fac pe psihologul de serviciu .
Din pacate , esti normal .
Daca gandeai frumos si cursiv ma puneai pe ganduri .
Orice dezordine are ordinea sa.
Si-asa se poate spune.
e si mai al dreaq sa iti fie frica de cineva cunoscut
cand e vorba de necunoscut nu prea ai cum sa stai cu frica, asa e .. sau nu?
Nu prea. Eu ma tem mai repede in al doilea caz.
Eu cred ca ai nevoie de o persoana care sa te scoata din lumea in care esti acuma, sa iti arate alta fata a vietii, nu crezi ?
Nu stiu. Tocmai d-aia nu stiu ... nu stiu.
sunt eu alaturi de tine, asa ca nu-ti fie frica
promit ca o sa te tin de mana pe unde e mai intuneric
Ok, sa ma linistesc?
Sunt ganduri nascute sub sentimentul singuratatii. Cand esti inconjurat de multi si totusi te simti singur, incepi sa te intrebi daca tu esti cel care vrei tu sa fi, sau doar o drona intr-o societate de roboti.
Anyway a fost comica ultima propozitie "parerile voastre?" care se potriveste ca nuca in perete alaturi de un articol totusi profund.
Asa-i ... ganduri ... ganduri ...