Probabil toţi ştiţi jocul FAZAN. 
îl jucam cu plăcere când eram mai mici. Poate că şi acum din lipsă de ocupaţie în drumurile lungi pe care le parcurgem în tren pe infrastructura pe care o avem. Să nu cobim şi să deviem de la subiectul FAZANULUI, poate că în câţiva ani se vor face şi căile ferate şi măcar din punctul ăsta de vedere să intrăm în rândul lumii europene. În seara asta venind obosit dinspre serviciu, în tramvaiul 25, trei persoane netrecute de 17-18 ani jucau FAZAN pe Adevăr sau Provocare.
Combinaţie fatală. Aproape adormit, mai târziu am realizat de fapt despre ce este vorba trezindu-mă la o zbierătură a uneia care a ales provocare în loc de adevăr şi striga cât o ţineau amigdalele: Sunt proastă şi mă fut pe bani puţini. Toate ca toate, să strigi că eşti proastă e una, dar să strigi că te fuţi pe bani puţini e alta. În tramvai erau oameni în toată firea cu copii care se uitau miraţi şi care nu au reacţionat în nici un fel.
Educaţia celor 3 individe nu depăşea nivelul primar. Dar curios era că nimeni nu s-a băgat să le zică vreo două vorbe. Ba, mai mult. După escapada cu strigătura au continuat nestingherite jocul făcând abstracţie de toţi cei din jur.
Păreri la cald: