Top List
|
Orgoliul nostru mai presus de orice. Istoria ... dorinta, puterea. N-am vrut niciodata altceva decat sa vad de fiecare data ca Dinamo bate pe Steaua. Am asistat la aceasta etapa din Liga 1, a 33-a, din tribuna stelistilor deoarece nu am avut bilet in cealalta parte. Tratatiile dinamovistilor veniti la meci au fost mult sub standardele europene. Daca dinamovisti erau controlati la sange, stelistii din tribuna 2 nu erau controlati deloc. Drept urmare am intrat in stadion cu buzunarele pline de plastice. Nu este corect. Citeşte tot articolul → Steaua - Dinamo orgolii maxime
Am jucat, am putea spune în UEFA. În preliminariile UEFA. Şi nu prea am făcut nimic. O echipă anostă şi necunoscută din Ucraina s-a calificat în defavoarea noastră, a dinamoviştilor. Dar ăsta e fotbalul. Se joacă pe goluri şi pe calificări. Degeaba suntem tari în ţară dacă nu suntem şi afară. Degeaba facem puncte cu duiumul, dacă în UEFA avem doar 1,5. Poate că la anul nu va mai juca nici o echipă direct în grupele Ligii, şi-atunci la ce bun? Durerea e de neuitat, Poltava ne-a ruinat. După ce că eram o echipă obscură în Europa, acum am devenit una neagră. Citeşte tot articolul → Ne-am luat-o original
Da, sunt mândru. Da, încă sper că România se mai redresează şi dacă nu, există în fiecare câte o bucăţică din ciocanul lui Bute. Am urmărit cu sufletul la gură totul. Super tare, numai că exact când l-a doborât pe Mendy mă ştergeam pe adidaşi. N-am auzit decât o imensă hărmălaie. Şi URAAA. Mi-a plăcut cum a căzut francezul negricios, stăteam cu bucile strânse ca taranusii noştri să nu strige cumva la francez sau să-l înjure cum a făcut Szarkozy cu noi. Şi nu au făcut aşa. Au dat dovadă de profesionalism, pentru că Bute se ocupa de el. Citeşte tot articolul → Se putea să omit?
Meci de finală. Am zis că echipa mai spală din păcate după un parcurs execrabil. Prima repriză ... perfect. Mi-a plăcut jocul ambelor echipe. Fotbal adevărat. Aşa mi-ar fi plăcut să joace mereu. Aşa da. Urmează repriza a doua. Şi-acum simt relaxarea. Parcă nu s-a întâmplat niciodată. Parcă Barboianu nu şi-a dat autogol. Încerc să mut cu puterea minții poarta lui Balgradean. Nu pot. Inevitabilul s-a produs. Durerea e acolo. Fălcosul nu a făcut deloc mutările pe care le vroiam. Suspine. Încă nu încetez să sper. DEGEABA. Inevitabilul este produs. Citeşte tot articolul → Suspine și durere
Aseară, ora 20:20, căutam de zor pe internet digisport gratis ... şi încercam să mă resemnez, gandidu-mă că nu pot vedea meciul şi cu asta basta. Dar ceva nu mă lăsa. Turul l-am văzut din Tribuna a II-a, 2-1, delir, atmosferă incendiară, bucurie maximă. Am plecat răguşit din stadion. Iubesc echipa, mă doare când dezamăgesc, plâng când greşesc. Aseară de ce să fi fost diferit? Dacă nu am putut ajunge la timp pentru un bilet asta nu înseamnă că toate şansele de a-mi vedea echipa în eternul derby erau spulberate. Citeşte tot articolul → Eternul Derby
Odată spectacol - acum interese. Atunci plângeam alături de ei, acum mă uit şi nu recunosc jocul anost. Televizorul stă pe A1 şi în afară de asta mai am 50 de canale. Mă doare iar, o lacrimă alunecă uşor pe obrazul stâng şi o şterg cu fularul lor, luat când ei BĂTEAU tot. Mă doare, recunosc. Simt o mâhnire imensă. Şi nu ştiu de ce nu pot schimba canalul. Nu-mi place să mă doară dar parcă există speranţă. Speranţa că Dinamo va putea fi cea din meciul cu Everton de-acum 5 ani. Speranţa moare ultima - ultima - ultima. Citeşte tot articolul → Dinamo - interese şi nicidecum meci
|
|
Păreri la cald: