Zilele trecute bântuiam pe blogul lui Naicu lăsând comentarii cu numele de automate cafea până când am citit un articol în care realitatea îi clasa pe cei trei candidaţi la funcţia de preşedenţie exact cum au ieşit ei pe 6 decembrie. Şi am lăsat un comentariu … aşa am fost nominalizat la celebrul concurs Coiul de Aur, sau cum se zice în spaniolă: testiculo de oro. Şi-uite aşa am intrat în finală alături de alţi 4 contracandidaţi. Acum urmează să spun de ce citesc eu mai precis blogul naicu.ro. Să o spun p-aia dreaptă am intrat pe blogul lui Naicu când zgarmaneam metode de a câştiga cât mai mulţi vizitatori.
Mai precis şi exact pe trafic.ro, acolo l-am găsit. Era chiar deasupra mea. Am intrat, am citit, mi-a plăcut. Am mers la începuturi şi am aflat o grămadă despre persoana lui şi am continuat să-l citesc pentru că îşi păstrează mereu verticalitatea în ceea ce scrie şi felul cum scrie îl face mai aparte. Am găsit în el o persoană asemănătoare mie. Însă nu credeţi voi acum că-l laud. Mai dă câteodată şi cu mucii prin fasole şi apoi se şterge, dar merge.
Acum să vă explic în graiul meu muntenesc ceea ce înseamnă acea fotografie. Păi ăla cu cap albastru sunt eu şi am la picioare întreaga blogosferă românească (aş vrea eu … în vreo 2000 de ani aşa) şi ăla este blogocilindrul lui Naicu. După cum vă daţi seama, lumea din blogosferă, reprezentată prin săgeţi scrie care cum şi-ncotro să capete câţiva vizitatori, blogocilindrul îşi păstrează verticalitatea => coafura rezistă. Părul meu flutură-n vânt precum pleata lui Băsescu pe aeroport, gâtul mi se suceşte … alerg către blogocilindru totuşi, el încă rezistă. Şi-uite aşa, am îndrăgit persoana din spatele blogului, puţin câte puţin. E la fel ca mine, dar totuşi un pic diferită. Îmi place cum scrie şi despre ce scrie (mai puţin alea cu melodiile şi cu hieroglifele alea) şi-mi place cum cântă.
Şi că să-nchei pe un ton suav avem următoarele versuri dedicate concursului de pe blogocilindru:
Nu demult descoperit,
Acest concurs deloc tâmpit
Atenţia mea a captat,
Şi în finală am intrat.Şi sper la un coi aurit
Deloc grăbit.
Poate în viitor …
Din el, şi la copchil auritor.
Să nu credeţi acum că în feedreader există doar el 
ar fi culmea.
Articole asemănătoare:
- Leapsa de la Irina
- La ce nu aş renunţa niciodată
- Blogul care produce AUR
- Cum am început
- Finalul experimentului
- www.naicu.ro
- Angajări sau restructurări?
- Reclamă la Rama
@Ciupanezule, ai un bai mare la pluginul most-commented. Posibil sa fie de la faptul ca ti-ai upgradat wordpressul si autorul pluginului nu a facut-o inca.
Mersi. Am rezolvat problema definitiv.
Nu l-am citit niciodata, dar poate ca s-ar merita sa incerc.
[...] ale finaliştilor sînt deja gata. Le dăm publicităţii în ordine alfabetică: – Automate cafea [aici] – Costin [aici] – Luizica pisilica [aici] – Mitzu [aici] – Sufleţica [...]