în 
în 
Astăzi am făcut un tur pe la Complexul Sportiv Lia Manoliu. Mi-am făcut treaba acolo, m-am urcat în maşină cu gândul să plec. Maşina era parcată în faţa unor terenuri de tenis unde se antrena o fetiţă de 5, hai să zic 6 ani. Şi am rămas pe loc să urmăresc acţiunea, deoarece antrenorul zbiera pe teren. Când auzeam de la el, BRAVO, să vedem pe ce picior aştepţi? Când: Nu mă interesează părul tău, împleteşte-l fă-i ceva să vezi mingea. Ce ai păzit azi-noapte? Ai fost la discotecă? Mişcă-ţi fundul ăla, nu te mai alinta.
Şi când zic zbiera, zbiera nu vorbea pe un ton mai ridicat. Bun. Pe bancă, aştepta o altă fetiţă. Prima tot încerca să facă ceea ce îi spunea antrenorul. Racheta aia măsura trei sferturi din înălţimea ei. O ţinea cu o singură mână şi dădea destul de bine. Într-un final au luat pauză. Reacţia fetei la spusele antrenorului nu o puteam vedea deoarece stătea cu spatele la mine, însă au luat o pauză. În pauza asta antrenorul nu contenea cu reproşurile, tot îi spunea ceea ce a greşit şi că data viitoare o face să înghită paharul ăla cu apă dacă mai face aceleaşi greşeli.
Acum stau şi mă gândesc la părinţii care îşi înscriu copii de mici în activităţi sportive. De performanţă. Oare, ei ştiu cum se desfăşoară un antrenament? Mă gândesc că fetiţa nu a mers singură la părinţi şi le-a spus: Mami, tati, eu vreau să fiu ca x, vreau să joc tenis. Mă gândesc că părinţii s-au gândit că e bine pentru ea să joace TENIS. Nu zic că nu e ok să faci un sport, e chiar recomandat şi e chiar ok să îndemni copilul să facă asta. Dar să facă ce îi place lui, cum îi place lui, luat că o joacă. Nu performanţă de la vârste fragede.
Cum ar fi să-i spun copilului meu la 6 - 7 ani: Tată, m-am gândit bine, şi te fac boxer. Nu vreau să aud comentarii, de mâine începi antrenamentul! Sau: Tată, am văzut că-ţi place să te plimbi cu bicicleta, eu zic să te fac ciclist/ă. Ar fi corect?
Am o prietenă care şi-a înscris anul trecut copilul la grădiniţă. A avut de ales între mai multe opţionale şi evident, pentru că situaţia financiară îi permite, le-a ales pe toate. Nu îmi imaginez cum rezistă copilul ăla la şapte sporturi, şapte limbi străine şi şapte activităţi creative pe săptămână, în condiţiile în care are doar patru ani... dacă se întâmplă ca în textul tău.
O iesi vreun super talent de-acolo.
Mai degrabă cred că îl îndobitoceşte bine de tot, până clachează...
Sau asa. Insa nu prea cred. Nu o sa-si de-a prea mult interesul la gradinita. Sunt multi copii acolo, trebuie sa se ocupe de fiecare in parte. Daca ar avea antrenor personal, ca in cazul expus de mine, da. Ar claca imediat. Nici nu cred ca ar rezista o saptamana.
Nu-s chiar mulţi pentru că e particulară. 8-10 copii în grupă. În rest ai dreptate.
Se descurca pana la urma o sa vezi. O sa fie urmatoarea Nadia Comaneci!
Eu am vrut să mă fac rugbyst,dar nu m-a lăsat tata,Aveam vreo 12-13 ani.Poate a fost bine,cine știe?
Alt sport mai putin sangeros nu-ti puteai alege si tu
de antrenoru asta ce zici?
Ala-i cretin, dar macar aia s-au dus acolo de bunavoie.
Problema e ca sunt discipline sportive la care daca nu excelezi la o varsta frageda, nu are rost dupa.
La gimnastica la 5-6 ani trebuie deja sa fii inscris intr-un club sportiv, deja sa incepi sa dai tot ce poti... nu exista optiunea: fac din pasiune, joaca, sunt copil... trebuie sa dai totul de la inceput.
E doar un exemplu din multe altele.
Dar la unele trebuie sa iei timpuriu decizia de performanta si nu prea ai cale de intors...
Poate la tenis e exagerata varsta aia...
Dar si la balet de exemplu, daca nu iti sacrifici copilaria pentru asta, nu performezi.
Sunt decizii greu de luat pentru parinti, la varste la care multi copii nu stiu cu adevarat ce vor... dar e un risc... pe care daca nu ti-l asumi, nu reusesti.
Gimnastica si baletul nu intra in sfera a ceea ce am scris eu. Gimnastica se practica pana la varsta de maxim 14-16 ani. Dupa aia nu mai esti gimnasta. Devii ce vrei tu sa devii. Nu mai esti asa maleabila. Cat despre balet nu am idee, dar banuiesc ca ai nevoie de mobilitate maxima, mobilitate pe care o pierzi, la fel ca si la gimnastica undeva la 20 - 24 de ani.
sa nu maltratam copii cand sunt mici,totusi.
Da, cu sporturi extreme. Balet, gimnastica, ateltism, astea da.
Nu stiu daca chiar este gresit comportamentul antrenorului . Acum cred ca nu este totusi normal sa urli la un copil de 5-6-7 ani .
Care este insa oare psihologia antrenorului ?
Care? Probabil este inversa ...