Bătaia e ruptă din Rai – asta spune o vorbă românească. Câteva picături din viaţa mea au fost presărate şi cu astfel de episoade dar nu regret nimic, pentru că unele m-au îndreptat, altele le-am luat din cauza prietenilor şi au avut scop pur curativ, să-i spunem aşa. O să vă povestesc una din cele mai straşnice bătăi pe care le-am luat, nicidecum cea mai cea. Se făcea că doar ce terminasem ciclul gimnazial şi trebuia să mergem la înscrierea computerizată. Zis şi făcut. Acasă, preotul satului, tata şi mama stăteau de ceva zile la sfaturi.] Citeşte tot articolul → Picături din viaţa mea – 11
Stăteam şi mă gândeam la ceea ce mănâncă românul de rând zi de zi. Mă gândesc la mamaia, care, atunci când eram mici ne trântea într-o tigaie plină ochi de untură, în miezul verii, o căldare de cartofi tăiaţi mărunţi, nicidecum ca cei pe care noi îi vedeam la TV. Şi mâncam. Probabil că nu era cea mai sănătoasă mâncare, dar opţional ne mai adaugă câte un ou gata luat de pe cuibar. Ţin minte cum ne chinuiam chiar să prindem porumbeii vecinei cu praştia, să avem şi ceva cărniţă la cartofii prăjiţi. Citeşte tot articolul → Mâncăruri sănătoase?
O geacă de fâş versus o bătaie bună. În clasa a VIII-a, pe o ploaie mocănească ne intoarceam către casă mai mulţi colegi. De la clase mai mici, ai noştri … şi ne jucăm pe stradă ca tot copilul. Până când am văzut fetele mai mici. Ca să mă bag în seamă cu ele, fiind un copil antisociabil, m-am gândit să încep să mă dau în spectacol încurajat de pe margine. Am făcut ce-am făcut că am rupt din greşeală gluga uneia dintre fete şi din râs dă-i în plâns pentru că avea de gând să meargă să mă spună la ai mei. Citeşte tot articolul → Picături din viaţa mea – 10
Primul meu contact cu un computer. Până atunci ştiam doar de tetris şi jocurile alea Terminator care se stricau dacă te jucai prea mult timp pe ele. Primul contact cu un computer a fost ceva de genul “Oaaaaauuuuuu, pot să-l ating sau se strică?”. Aveau voie pe lângă el doar cei cu rezultate bune la învăţătură – şi cum eu eram unul din cei care compunea “fruncea”, l-am atins. Atât mi-a fost. Pauzele nu mai ieşeam la fotbal în curtea şcolii, nu mai mâncam pacheţelul, nu mai mergeam la toaletă. Eram lângă calculator. Nici acasă nu vroiam să plec. Citeşte tot articolul → Picături din viaţa mea – 9
O altă duminică, alte povestiri din viaţa mea. Nu trec încă la clasa a VIII-a, rămânem pe meleagurile clasei de dinainte. Sfârşitul, dacă nu mă înşel al semestrului, trimestre bănuiesc că am prins doar în clasa a V-a. În fine, sfârşit de an şcolar, week-end. Stăteam cu prietenii mei în nucul din faţa curţii şi aruncam cu nuci sau scuipam lumea în cap. Indiferent dacă făceam ceva sau nu, în fiecare zi, aveam un “catargiu” (cel care stătea în vârf) care ne anunţa cine vine şi cam pe unde se află. El avea posibilitatea să vadă şi în curte, dacă cumva cineva mergea să ne pârască. Citeşte tot articolul → Picături din viaţa mea – 8
Bătaia e ruptă din Rai – asta spune o vorbă românească. Câteva picături din viaţa mea au fost presărate şi cu astfel de episoade dar nu regret nimic, pentru că unele m-au îndreptat, altele le-am luat din cauza prietenilor şi au avut scop pur curativ, să-i spunem aşa. O să vă povestesc una din cele mai straşnice bătăi pe care le-am luat, nicidecum cea mai cea. Se făcea că doar ce terminasem ciclul gimnazial şi trebuia să mergem la înscrierea computerizată. Zis şi făcut. Acasă, preotul satului, tata şi mama stăteau de ceva zile la sfaturi.] Citeşte tot articolul → Picături din viaţa mea – 11
Păreri la cald: