• Top List

  • Comunitatea BlackBerry din Romania

     

    februarie 2012
    Lu Ma Mi Jo Vi Du
    « Ian    
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    272829  

    Sunt înscris şi pe:

    Aşa-mi vine

    focMi-aduc aminte de copilărie. Mi-am adus aminte de fapt. De ce? Pentru că aşa mi-a venit. Fără un motiv anume. Mi-aduc aminte cum luam bătaie când nu eram cuminte. De, suntem, am fost şi vom fi doi la părinţi. Eu şi celălalt big grin. Suntem fraţi dar diferiţi din toate punctele de vedere. Şi-mi aduceam aminte cât de mult îmi place mie focul, am o dambla cu focul, îmi place când văd că ceva arde, îmi place să mă bag eu acolo să văd tot, să analizez. Poate într-o altă viaţă am fost pompier. Mi-e frică tare de apă, ooo ... apa e inamicul public numărul 0, pentru că inamicul public numărul 1 sunt insectele, insectele alea nesuferite (păianjeni, gândaci, coropişniţe, urechelniţe, lăcuste, fluturi de noapte, bondari, viespi şi altele); ceea ce nu se încadrează în categoria insectelor dăunătoare mie sunt albinele, muştele, ţânţarii, fluturii, omizile.

    Să vă povestesc cu focul. Focul mi se pare fascinant, o putere atât de mare, atât de distrugătoare, nu lasă nici o urmă, porneşte din ceva insesizabil şi ajunge ceva enorm. Îmi place să distrug lucruri cu focul (carduri, acte, documente, hârtii). Când aveam vreo 6 ani umblam pe la bunica prin curte şi am ajuns la şirele de coceni. Era într-o zi de vară foarte călduroasă. Pusesem mâna pe un chibrit de la bucătărie şi am ajuns la şira de coceni. Acolo m-am gândit să mă joc cu chibriturile. Aprindeam, se stingea când ajungea la degete şi tot aşa. Şi mă gândesc eu că ar fi mai bine să dureze mai mult. Şi aprind o pănuşă de porumb, dura mai mult, flacăra era mai mare. Şi de la pănuşă zic să aprind un pic şira de coceni, o las să ardă şi apoi o sting. Zis şi făcut. Mă pun pe treabă. Aprind şi mai stinge dacă poţi. Du-te la mamaia care era în bucătărie şi spune-i. Îmi amintesc foarte bine ceea ce i-am spus:

    - Mamaie, hai să-ţi arăt ce frumos arde!

    Şi de-aici panică totală, să nu se extindă la celelalte şire sau mai rău, la casă, la vecini. Copil. Bătaia de atunci nu o să o uit niciodată. Straşnică. O meritam pe drept.

    Şi-acum mai am câteodată apucături d-astea. Dar măcar le conştientizez mai bine. big grin

    Foloseste contul de Facebook pentru comentarii:

    7 comments to Aşa-mi vine

    Leave a Reply