Restanţe?

Casti pentru copiat si metode de copiat pentru a va face examenele mai usoare. Sa nu uitam si de handsfree-uri invizibile

  • Top comentatori

  • Adio

    Simt, mă cufund. Vorbesc, ascult păreri, mă regăsesc. La tine mă gândesc, mă pierd. Mă pierd în amintiri. Dar amintirile nu sunt. E realitate. Eu încă te iubesc. Nu te urăsc nici măcar puţin. Te iubesc cu aceeaşi pasiune. Adio lume dragă. Visele pun stăpânire pe realitate. Lumea se năruie. Totul se prăbuşeşte în jurul meu, dar de fapt eu sunt cel prăbuşit. Aşteptare. Prietenii încearcă să mă ridice. Moralul meu zace între şinele trenului accelerat care pleacă spre tine. Spre clipele acelea. Dar prietenii încearcă să mă tragă de-acolo. Nu vreau. Rămân. Stau rezemat de stâlpul care era acolo prima dată când te-am luat de mână tremurând. Îl ştii.

    Stau şi mă uit lung. Firea mea se pierde. Fantasme. Drogurile pun stăpânire pe o minte deja plină de amintiri frumoase. Degetele mele scriu ultimul mesaj pe telefon. Trenul se-apropie. Cu-aceeaşi emoţie cu care te-am luat de mână fără să-ţi car geanta înaintez către marginea peronului. 1000 de tone forţă pe un trup pe care au pus stăpânire drogurile. De ce? Pentru că sunt slab. Pentru că te iubesc. Acum văd numai alb. Lumea zbiară. Trenul are întârziere. Probabil nu va mai ajunge la tine. Probabil … … … exact ca timpul.

    P.S.: Articol programat să apară într-un timp în care trăiesc.

    Articole asemănătoare:

    InTrafic Romania

    17 comments to Adio

    Comenteaza si tu