A fi sau a nu fi asociat

În continuarea postului anterior, a rămas să povestesc cum şi ce fel sunt eu pe picior de plecare. În primul rând o luăm de la capăt. Începutul fulgerător a avut loc prin iunie 2008 când am ajuns la această firmă ca un simplu angajat pe un salariu de doar 500 de lei. Plecasem de pe un proiect care se desfiinţase. A mers aşa, destul de binişor, salariu, mâncare, băutură, tot. La discreţie. Ulterior, a apărut în ianuarie 2009 un automat Wurlitzer, cumpărat de însuşi şeful meu. De-atunci, lucrurile s-au schimbat. Automatul avea nevoie de tehnician, eu cum sunt foarte curios din fire, mi-am băgat nasul pe-acolo, am învăţat să-l întreţin, să-l repar când apar probleme şi ceea ce e cel mai important să-l reprogramez şi să-l setez.

La ceva timp, s-a gândit să mai achiziţioneze unul, propunându-mi să-i devin asociat şi acceptând neştiind ce înseamnă asta. Am pornit uşor uşor, spre un viitor exploatat deja de alţii. Şi mergi la uşi, explică-le, convinge-i. O treabă deloc uşoară, dar dacă reuşeam, amândoi aveam de câştigat. Şi dă-i încolo, dă-i încoa. Aproape că renunţasem de-atâta timp pentru că la orizont nu se întrezărea nimic. Până anul acesta când am început să fim sunaţi. Bagă şi acolo, bagă şi acolo, hai şi acolo, testarea pieţei, etc.

O muncă care aducea câştiguri în mintea mea. Calcule, socoteli, veniturile lunare se triplaseră de la asociere. Chinuială cu maşina, transportul aparatelor de la Oradea şi multe altele. Numai că, de această dată, maşinăriile achiziţionate erau de la altă firmă decât Wurlitzer, respectiv Saeco, plus că au venit şi automate de cafea tot de la ei.

Şi începe configurarea softurilor, setarea preţurilor, etc. Aparatele sunt relativ ieftine, dar acceptoarele de bancnotă şi de monedă le dublează preţul. Asta e, mergem înainte. Până zilele trecute, când a avut loc un conflict mai puţin obişnuit, din cauza Daciei. Şi-aşa s-au tulburat apele. Plus că fondul nervos se datorează, mai ales, din cauza investiţiei în raport cu câştigul.

Şi uite aşa, de la o simplă ceartă şi nişte caractere tari ca nuca, s-a ajuns unde s-a ajuns. Mai departe rămâne de văzut ce va fi, însă cu siguranţă vor fi modificări. "Capul plecat, sabia nu-l taie."

Pe scurt povestea angajării şi evoluţiei mele, ca asociat.