Mâine, la ora 11:30 sunt în mari chinuri. Am fost să fac o radiografie la dantură undeva pe b-dul Corneliu Coposu. De ce? Pentru că mâncarea mi-a afectat una dintre măselele importante. Mi-a spart-o. Nişte alune, undeva pe vineri. Am făcut o radiografie panoramică. Ţinând cont că în 24 de ani nu am fost NICIODATĂ la un medic dentist am doar 4 mici carii şi în rest totul ok. Dar să revenim la radiografie: 60 de lei. Un pumn de bani. Pentru o simplă radiografie la care nu am stat mai mult de 5 minute. Mai mult a durat până când am fost convins să îmbrac o vestă de PLUMB. Grea în draci. Bineînţeles eram mort de frică şi alb ca varul. Inima o luase iarăşi razna cu toate că luasem pastilele cu o oră înainte. Citeşte tot articolul → Programare la dentist
Timpul este singura dimensiune care nu prezintă, cel puţin momentan, cale de întoarcere. Trăim într-o lume rapidă, pierdem secunde preţioase. Pierdem şi niciodată nu o să mai avem ocazia să ne întâlnim cu ele. NICIODATĂ. În momentele grele nici prietenii nu-ţi sunt aproape, sau poate că sunt, dar nu-ţi dai seama. Dacă cineva mi-ar fi spus miercurea trecută când eram în spital că în săptămâna următoare o să am parte de o grămadă … nu-l credeam. Nu credeam că mai apuc nici măcar ziua de mâine. Şi dacă singura alinare era doar gândul … care nu avea mărginire şi telefonul prin care ţineam legătura cu cei de-afară, acum mă simt mult mai bine şi aş vrea să mă bucur de tot la maxim. De mai bine de 3 zile mă gândesc să fac un lucru pe care îl voi face în cele din urmă, un lucru fără cale de întoarcere. Exact ca timpul. Îmi asum toată responsabilitatea. Citeşte tot articolul → Dacă cineva spunea …
Astăzi, ora 14:45 mă grăbeam să ajung la spitalul de copii din Capitală. La metrou la Semănătoarea metroul ăla de tip vechi era în staţie şi se anunţa că nu mai merge nicăieri. Mă aşez pe scaun şi în stânga mea o ţigancă cu doi copii, o fată ce nu avea mai mult de 6 ani şi un băiat cam de 8 ani. Se jucau pe peron şi erau îmbrăcaţi cumsecade, nu culori, nu zdrenţe. Obişnuit. Mă urc în metrou şi prind loc chiar în faţa lor. Scoate ţiganca ziarul ăla gratis de pe la metrou şi băiatul în stânga ei se chinuia să citească odată cu ea. Pe litere. Fata, avea în mână un plian cu “Viaţa de familie”. Se chinuiau toţi trei să descifreze ceea ce scria în dreptul lor. Băiatul şi mama începuseră să citească, pe litere, dar citeau. Fata însă citea pe litere şi când forma cuvântul nu-i ieşea. Lângă ei stătea o doamnă care se uita uimită. La fel şi restul compartimentului. Cea mică tot îngăima titlul: V … i … a …. ţ …. a …. viaţa … d …. e …. de …. f … a …. m …. i ….. l …. i …. e …. foame! Şi mă-sa o aprobă; tanti de lângă ei nu spunea nimic. Citeşte tot articolul → Şi ei sunt oameni
Primele două săptămâni de cură. Constau în patru mese zilnice de carne (la grătar sau fiartă) de orice fel (pui, vită, porc, mezeluri) fără limită cantitativă. Se mănâncă cât se poate numai carne şi se bea doar apă. Nu se mănâncă nimic altceva. Absolut nimic. Mesele sunt la orele 8:00; 12:00; 16:00 şi 20:00. Se recomandă câte o jumătate de Furasemid vineri acum şi joi cealaltă. Condimente la carne se pot folosi doar: lămâie fără restricţie, un pic de sare, boia şi piper, după gust. Lichide consumate: DOAR APĂ PLATĂ, MINERALĂ, SIFON. Citeşte tot articolul → Cură – partea I
Săream din blog în blog şi am găsit un blog super pe care-l puteţi găsi aici. Am găsit aici şi o întrebare: Ce este România? Chiar, oare ce este România? Cu ce se ocupă ea? Cine se ocupă de ea? Aici îmi expun sincer punctul meu de vedere şi nu mă afectează dacă alţii au o cu totul altă părere. Voi încerca să-mi spun punctul de vedere fără a jigni prea mult. Din punctul meu de vedere, România este o ţară care aparţine românilor, de care românii trebuie să aibă grijă aşa cum ştiu şi cum pot. România este ţara de care nu m-aş despărţi niciodată. Sufletul meu rămâne aici, chiar dacă voi fi plecat şi cu siguranţă mă voi întoarce. Nu voi renunţa la ea pentru nimic. De ce? Pentru că în limitele mele voi avea grijă de ea aşa cum pot şi nu cum au făcut înainte alţii. Ştiu că aici totul merge pe principiul ai pile eşti mare, dar câţi s-au ridicat pe propriile puteri? Puţini, pentru că statul nu ajută, mai mult încurcă. Citeşte tot articolul → Ce este România?
Mâine, la ora 11:30 sunt în mari chinuri. Am fost să fac o radiografie la dantură undeva pe b-dul Corneliu Coposu. De ce? Pentru că mâncarea mi-a afectat una dintre măselele importante. Mi-a spart-o. Nişte alune, undeva pe vineri. Am făcut o radiografie panoramică. Ţinând cont că în 24 de ani nu am fost NICIODATĂ la un medic dentist am doar 4 mici carii şi în rest totul ok. Dar să revenim la radiografie: 60 de lei. Un pumn de bani. Pentru o simplă radiografie la care nu am stat mai mult de 5 minute. Mai mult a durat până când am fost convins să îmbrac o vestă de PLUMB. Grea în draci. Bineînţeles eram mort de frică şi alb ca varul. Inima o luase iarăşi razna cu toate că luasem pastilele cu o oră înainte. Citeşte tot articolul → Programare la dentist
Păreri la cald: