Azi la muncă, mi-a adus Boris aminte de copilărie şi de vremurile când furam vinul şi ţuica din cramă şi îi dădeam mită paznicului din bostană să luăm şi noi 4-5 pepeni. Nu era vorba că nu aveam bostană, dar parcă pepenii din bostana noastră erau mai mici ca ai vecinului. Şi uite aşa dădeam noi la vecinul de pepeni dobrin. Probabil că mulţi vă întrebaţi ce-s ăştia. Ăştia-s nişte pepeni metis cu coajă de un verde închis, uneori neagră – nu bag mână în foc că-s daltonist – cu miezul portocaliu şi seminţele negre. Ce dulci mai erau. Noi, copii proşti de la ţară, ziceam că mâncăm portocale zemoase cu seminţe. Citeşte mai departe »

După faimosul Twitter pe net apar o grămadă de alte reţele de microblogging. Eu nu prea le folosesc în general. Îl aştept pe nenea google să indexeze ceea ce scriu şi apoi … zvarrrr … în eter. Însă am intrat pe kosmobil şi mi-am făcut aici cont. Momentan această comunitate nu este prea mare însă uşor uşor se dezvoltă. Faza cea mai tare este că poţi folosi kosmobil şi pe mobil, la fel ca twitter numai că mioriticii noştri kosmobili au numai varianta românească. Chiar dacă panoul de control al contului nu este tradus prietenii sunt exclusiv din România. Asta face ca articolele scrise pe un blog românesc să fie citite de toţi şi de toate. Citeşte mai departe »

Nu am vorbit despre Michael Jackson deloc pe blog deloc de când a murit. Nici măcar atunci şi nici înainte. Ceea ce m-a făcut să scriu despre el este ceea ce am auzit aseară în tramvaiul 25. Doi bărbaţi cam pe la un 34-37 de ani discutau despre frumuseţe, despre cum să rămâi veşnic tânăr şi de … cum a murit Michael Jackson. Teoriile lor despre moartea superstarului erau oripilante. “De ce vrei tu mă să-ţi faci operaţie estetică? Vrei tu să rămâi veşnic tânăr? Tu n-ai văzut că Michael asta a vrut şi acum ai văzut unde a ajuns?” “Ai văzut că degeaba te faci tânăr la exterior că inima e setată să bată de un anumit număr de ori în viaţa asta.” Citeşte mai departe »

Astăzi am fost contactat de către o persoană de la ING Bank care se prezintă frumos, mă întreabă dacă sunt persoana: EU şi apoi îmi dă vestea bombă: Domnule Cristian, acum 2 zile aţi încercat să faceţi vreo tranzacţie cu cardul pe un site din Croaţia? Avem 3 incerari de plată pe acel site. Speriat îi spun că nu, mai ales Croaţia, unde nici măcar chirilicele alea nu le înţeleg. Şi îmi blochează cardul instant sfătuindu-mă să-mi ridic din sucursală ING Crângaşi un nou card Mastercard, nu Visa [ceea ce am avut până acum] şi să-l înregistrez 3D Secure. Citeşte mai departe »

A venit oficial iarna. Frunzele copacilor din Parcul bucureştean Titus Ozon şi-au terminat viaţa anuală şi au ajuns pe băncuţele parcului sau pe stratul foarte subţire de gazon, proaspăt tuns şi veşnic verde. Nimeni nu se apropie de ele, rămân pe loc, nebăgate în seamă. Rămân acolo pentru a înştiinţa omul călător sau pe cel melancolic că pe acolo a trecut toamna, a trecut un an, au trecut mulţi şi prea puţine s-au schimbat. Ele mor şi învie de fiecare dată după anotimpul rece. Citeşte mai departe »

Dintre Băsescu şi Geoană în turul îl aleg pe Băsescu. M-am săturat de atâta PSD. Dintre Băsescu şi Antonescu (mare va fi minunea să iasă aşa) îl aleg pe Antonescu. Voi pe cine preferaţi dintre ăştia?

Observaţie făcută astăzi pe străzile din Bucureşti: UNELE FEMEI NU SUNT FĂCUTE PENTRU CONDUS! Ele trebuie să se reprofileze pe orice altceva numai pe condus nu.

Astăzi, şeful s-a gândit că ar fi bine ca şi bătrâna Dacie să aibă parte de câteva cadouri de Crăciun, astfel încât s-a pricopsit cu un GPS de 250 de lei din Cora, cel din imagine şi o pereche de boxe cadou, ovale, numai bune pentru radiocd. Tot ea, de bucurie, sau de ciudă că nu sunt mai mari boxele, a început să se dezmembreze. mai întâi mânerul stânga faţă, apoi locaşul de casetofon a început să se desfacă, momentan doar un şurub. Citeşte mai departe »