Azi la muncă, mi-a adus Boris aminte de copilărie şi de vremurile când furam vinul şi ţuica din cramă şi îi dădeam mită paznicului din bostană să luăm şi noi 4-5 pepeni. Nu era vorba că nu aveam bostană, dar parcă pepenii din bostana noastră erau mai mici ca ai vecinului. Şi uite aşa dădeam noi la vecinul de pepeni dobrin. Probabil că mulţi vă întrebaţi ce-s ăştia. Ăştia-s nişte pepeni metis cu coajă de un verde închis, uneori neagră – nu bag mână în foc că-s daltonist
– cu miezul portocaliu şi seminţele negre. Ce dulci mai erau. Noi, copii proşti de la ţară, ziceam că mâncăm portocale zemoase cu seminţe. Citeşte tot articolul → Pepene Dobrin
Nu am vorbit despre Michael Jackson deloc pe blog deloc de când a murit. Nici măcar atunci şi nici înainte. Ceea ce m-a făcut să scriu despre el este ceea ce am auzit aseară în tramvaiul 25. Doi bărbaţi cam pe la un 34-37 de ani discutau despre frumuseţe, despre cum să rămâi veşnic tânăr şi de … cum a murit Michael Jackson. Teoriile lor despre moartea superstarului erau oripilante. “De ce vrei tu mă să-ţi faci operaţie estetică? Vrei tu să rămâi veşnic tânăr? Tu n-ai văzut că Michael asta a vrut şi acum ai văzut unde a ajuns?” “Ai văzut că degeaba te faci tânăr la exterior că inima e setată să bată de un anumit număr de ori în viaţa asta.” Citeşte tot articolul → Michael Jackson
Astăzi am fost contactat de către o persoană de la ING Bank care se prezintă frumos, mă întreabă dacă sunt persoana: EU şi apoi îmi dă vestea bombă: Domnule Cristian, acum 2 zile aţi încercat să faceţi vreo tranzacţie cu cardul pe un site din Croaţia? Avem 3 incerari de plată pe acel site. Speriat îi spun că nu, mai ales Croaţia, unde nici măcar chirilicele alea nu le înţeleg. Şi îmi blochează cardul instant sfătuindu-mă să-mi ridic din sucursală ING Crângaşi un nou card Mastercard, nu Visa [ceea ce am avut până acum] şi să-l înregistrez 3D Secure. Citeşte tot articolul → ING Home Bank
A venit oficial iarna. Frunzele copacilor din Parcul bucureştean Titus Ozon şi-au terminat viaţa anuală şi au ajuns pe băncuţele parcului sau pe stratul foarte subţire de gazon, proaspăt tuns şi veşnic verde. Nimeni nu se apropie de ele, rămân pe loc, nebăgate în seamă. Rămân acolo pentru a înştiinţa omul călător sau pe cel melancolic că pe acolo a trecut toamna, a trecut un an, au trecut mulţi şi prea puţine s-au schimbat. Ele mor şi învie de fiecare dată după anotimpul rece. Citeşte tot articolul → Un strop de iarnă
Păreri la cald: