Top comentatori
|
 “A doua zi un sunet groaznic o trezeste pe Rose, era sunetul unui ceas antic cu pendul ce se afla deasupra patului, speriata se trezete repede, era 8:45 dimineata, ciufulita toata se uita langa ea, Matt nu era, pe masa avea un biletel “Buna dimineata Rose! Sunt plecat, vorbim diseara”. Sta si se gandeste un pic ce-o sa faca, stia ca trebuie sa-si gaseasca de munca, se imbraca repede, isi ia rucsacul si se duce sa-si cumpere ziarul, la anunturi de locuri de munca nu erau decat “Caut fete pentru videochat, caut brutareasa, caut fata in casa, si la sfarsit cautam vanzatoare la anticariat” noteaza repede numarul si suna, cel de la capatul firului ii spune adresa, Rose ia un tramvai si se indreapta spre locatie. Ajunsa in fata unei case vechi, nationalizata, se uita asa … pierdut inainte sa intre, locul avea un iz de vechi si inca de la intrare te coplesea frumusetea gradinii verzi, plina de flori si copaci, pe alocuri umbra lor te racorea de caldura verii, cu pasi timizi ajunge intr-un final la usa, bate usor, si deodata o voce de batran se aude “-Intrati domnisoara”, “-Buna ziua, -Buna ziua, -Sunt fata de la telefon, am venit pentru interviu, imi caut un loc de munca, -Da, dar nu sunteti cam tanara sa munciti? –Nu, de ce as fi? Consider ca am varsta necesara sa muncesc. – Dar experienta aveti? –Nu…din pacate nu am, dar pot invata!” Sta batranul pe ganduri si ii spune lui Rose, “- Bine! Esti angajata, de astazi o sa trebuiasca sa vii aici in fiecare zi mai putin duminica si o sa te ocupi de vanzarea cartilor, clienti multi nu avem deci nu o sa fie mare osteneala, speram sa te descurci.” Citeşte tot articolul → Rose si lumea cartilor
 Fiind prin Politehnica astazi, cautand restantele, vad lista candidatilor admisi, precum si specializarile pe care acestia le-au ales. Concluziile sunt putine, dar vi le insir: Facultatea de Transporturi, specializarea Inginerie Mecanica – 160 de locuri (la fara taxa) ocupate 160 de locuri. Cele la taxa niciunul ocupat, sunt totusi 5200 de lei in joc, sa nu neglijam totusi acest aspect. Urmatoarea specializare: Ingineria Transporturilor – 140 de locuri disponibile la buget, ocupate 103 locuri (specializare la care acum 4 ani am admis si eu, iar bataia era crunta: 1,6 oameni pe loc), acum ajunsa de rasul curcilor pentru ca in CFR nimic nu mai e sigur, in port nimeni nu merge, in aeroporturi … au specialistii lor, asa ca … pielea p@%&&. Am ajuns la concluzia ca daca o termin, mai adaug o diploma acolo … Sa trecem la urmatoarea specializare: Telecomenzi si Electronica in Transporturi – 120 de locuri banuiesc, nu stiu exact sigur ocupate vreo 110. Si ultima specializare, Material Rulant de Cale Ferata – 40 de locuri, ocupate doar 18 din ele (cei care sunt mecanici de locomotive si-au trimis plozii sa aiba continuitate cu aceasta meserie in familie). Citeşte tot articolul → Fug toti de Politehnica
 Aseara am gasit un concurs NFS. M-am inscris si acum sunt fruntea cum se spune. Ceea ce mi s-a parut cel mai amuzant este ca printre masinile pe care le aveti in lista se regasesc si masinile noastre autohtone: Dacia Logan si Dacia Sandero pe care de altfel 5 dintre cei 110 participanti de pana acum l-au ales. Bravo lor, asa trebuia sa fac si eu. Cum ar fi fost ca un Logan sa fie in frunte cu cei mai multi kilometri parcursi. Premiile nu sunt chiar asa de mari, 10 euro reincarcati. Exista posibilitati si posibilitati. Recomand cu caldura acest concurs. Puteti sa vedeti concursul aici.
 Pe la ora 12:00 a trebuit sa merg sa aprovizionez magazinul din Carrefour Orhideea, am mers asa de intins, incat am uitat ce mi s-a intamplat zilele trecute si de problema cea mai grava a Daciei cu care fac aprovizionarea. Ajung in Carrefour, cam ocolit ce-i drept, se lucreaza la pasaj  mai mult pe loc, dar se lucreaza. Parchez, fac ceva jubilerii, cobor din ea, inchid geamurile aerul conditionat si ma gandesc sa merg sa mai platesc din datoria celor de la Boom. Platesc si uit sa iau carucior, mintea mea zbura la 406 km distanta. Ies, iau carucior, intru cumpar de toate, intreb casiera daca mai e concursul cu 150 de lei si ma resemnez la auzul raspunsului. Sfatul urmator pe care mi l-a dat a fost sa joc la concursul cu ATV de la oTV. Nu mersi. Citeşte tot articolul → Dacia se repara oriunde
 In timp ce defilam spre facultate, observ un Logan care trece pe langa mine. Ma uit mai bine, Andronescu venea in Rectorat, probabil ceva treaba si-mi aduc aminte, cand acum cateva luni scormonea in buda sa elimine Spiru Haret, care de altfel nu este o facultate, parerea mea. In fine, opreste Loganul la vreo 20 de metri in fata mea si vorbeste din masina cu portarul care trebuia sa ridice si sa coboare bariera si il intreba cum de bariera e deschisa si nu inchisa cum trebuia, da asta explicatii si porneste in tromba, probabil nervoasa. Ajung in dreptul portarului si il intreb, ce avea doamna ministru, are vreo problema ceva? La care portarul, care este si paznic pe timp de noapte raspunde: “Eu cred ca asta e nef***ta si d-aia face asa! O aranjam noi odata si odata.” Rad in hohote gandidu-ma numai la faptul ca ea e un ditamai ministrul si el un amarat de portar si mi-i imaginez pe scarile Rectoratului chinuindu-se cu ea sau mai rau in ghereta in care isi face portarul veacul. Citeşte tot articolul → Abramburica
|
|
“A doua zi un sunet groaznic o trezeste pe Rose, era sunetul unui ceas antic cu pendul ce se afla deasupra patului, speriata se trezete repede, era 8:45 dimineata, ciufulita toata se uita langa ea, Matt nu era, pe masa avea un biletel “Buna dimineata Rose! Sunt plecat, vorbim diseara”. Sta si se gandeste un pic ce-o sa faca, stia ca trebuie sa-si gaseasca de munca, se imbraca repede, isi ia rucsacul si se duce sa-si cumpere ziarul, la anunturi de locuri de munca nu erau decat “Caut fete pentru videochat, caut brutareasa, caut fata in casa, si la sfarsit cautam vanzatoare la anticariat” noteaza repede numarul si suna, cel de la capatul firului ii spune adresa, Rose ia un tramvai si se indreapta spre locatie. Ajunsa in fata unei case vechi, nationalizata, se uita asa … pierdut inainte sa intre, locul avea un iz de vechi si inca de la intrare te coplesea frumusetea gradinii verzi, plina de flori si copaci, pe alocuri umbra lor te racorea de caldura verii, cu pasi timizi ajunge intr-un final la usa, bate usor, si deodata o voce de batran se aude “-Intrati domnisoara”, “-Buna ziua, -Buna ziua, -Sunt fata de la telefon, am venit pentru interviu, imi caut un loc de munca, -Da, dar nu sunteti cam tanara sa munciti? –Nu, de ce as fi? Consider ca am varsta necesara sa muncesc. – Dar experienta aveti? –Nu…din pacate nu am, dar pot invata!” Sta batranul pe ganduri si ii spune lui Rose, “- Bine! Esti angajata, de astazi o sa trebuiasca sa vii aici in fiecare zi mai putin duminica si o sa te ocupi de vanzarea cartilor, clienti multi nu avem deci nu o sa fie mare osteneala, speram sa te descurci.” Citeşte tot articolul → Rose si lumea cartilor
Păreri la cald: