Simt, mă cufund. Vorbesc, ascult păreri, mă regăsesc. La tine mă gândesc, mă pierd. Mă pierd în amintiri. Dar amintirile nu sunt. E realitate. Eu încă te iubesc. Nu te urăsc nici măcar puţin. Te iubesc cu aceeaşi pasiune. Adio lume dragă. Visele pun stăpânire pe realitate. Lumea se năruie. Totul se prăbuşeşte în jurul meu, dar de fapt eu sunt cel prăbuşit. Aşteptare. Prietenii încearcă să mă ridice. Moralul meu zace între şinele trenului accelerat care pleacă spre tine. Spre clipele acelea. Dar prietenii încearcă să mă tragă de-acolo. Nu vreau. Rămân. Stau rezemat de stâlpul care era acolo prima dată când te-am luat de mână tremurând. Îl ştii. Citeşte mai departe »
Adio
Vând cartuşe Canon PG40
Unul dintre colegii si prietenii mei m-a rugat sa il ajut cu aceste cartuse. Are de vanzare 4 cartuse PG-40, negre sigilate + 1 cartus color CL-41. Toate se potrivesc imprimantelor multifunctionale facute de catre cei de la Canon. Cine este interesat poate gasi relatii la numarul de telefon: 0761138398, 0723084476 – Popii. O sa va ofere un pret sub al celor existent pe piata bineinteles. Doara asa functioneaza treaba cu vanzarile pe-aici. Citeşte mai departe »
E ziua ta iubito; mamă …
Da, e ziua femeii. O zi pe an în care ele, femeile au nevoie de toată atenţia de pe Pământ. Ele sunt centrul nostru, echilibrul, Ying şi Yang al zilelor noastre. În jurul a două femei se învârte viaţa mea. Inima mea este împărţită în două. Mama mea şi EA. Ele două reprezintă şi vor reprezenta întotdeauna un întreg comasat în inima mea şi sufletul meu. Sunt singurele care prin nişte simple vorbe mă urcă la cer sau mă trântesc în lumea cruntă şi reală. Lumea mea pluteşte undeva … între cele două lumi: Cer şi Pământ. Niciodată nu am fost cu totul pe Pământ şi cu atât mai puţin în Cer. Ele sunt singurele cărora le datorez totul. Citeşte mai departe »
Turneul de poker de la Berlin jefuit
Da, exact aşa cum am scris. Turneul de poker care se desfăşura la Berlin în această seară a fost jefuit în mijlocul jocurilor de către 6 bărbaţi înarmaţi. Nu m-ar mira să aflăm zilele următoare că cei 6 erau de fapt români şi că aveau acasă familii de hrănit. Oricum … ceea ce o să vedeţi sunt exact clipele în care cei 6 au intrat peste jucătorii de poker ameninţându-i. Va las să vă delectaţi cu filmuleţul de mai jos.
Citeşte mai departe »
Viaţa cu ochelari
Viaţa mea este strict legată momentan de lentile. Ar fi fost şi mai bine dacă viaţa mea nu ar fi fost strict legată de aşa ceva. Povestea lor, a ochelarilor, datează din anul III de facultate. Lucram foarte mult cu computerul, ca şi astăzi de altfel, însă atunci m-am hotărât să merg să-mi fac prima mea pereche de ochelari. De ce? Pentru că eu de mic am avut probleme de genul ăsta. Nu-s miop, pot merge fără ei dar obosesc de două ori mai repede. Citeşte mai departe »
Întrebări fireşti
Stăteam şi meditam oare cum se va descurca prietenul meu când copilul va creşte şi va afla că există o grămadă de lucruri în jurul lui şi îmi imaginez o discuţie între tată şi fiu în timpul deplasării către grădiniţă. Aş vrea dacă se poate să vă puneţi în aceeaşi situaţie, sau dacă sunteţi şi aţi fost întrebaţi ce aţi răspuns. Voi prescurta cu T – tată şi F – fiu/fiică. Cine ştie poate vor fi gemeni.
atunci e mai uşor; nu trebuie să reiei discuţia la un interval de timp. Citeşte mai departe »
Fără titlu …
Un titlu potrivit pentru acest articol pe care îl am în ciornă de mai bine de 4 zile nu am găsit încă un titlu adecvat. Mă gândesc că poate îi găsiţi voi un titlu, sau poate că e mai bine să rămână aşa; fără titlu. Nu am avut niciodată un articol fără titlu. Niciodată nu am fost cum am fost zilele astea. Chiar dacă se întâmpla des vara asta, când eram cu capul în nori să mi se fure telefoanele şi actele. Eram distras, eram euforic, eram altfel. Acum sunt altfel şi nu ştiu cum sunt. Cert este că articolul ăsta a fost modificat de n-spe mii de ori. Aşa, altfel … sper ca asta să fie varianta finală. Probabil că şi cei de la diacritice.com s-au săturat de accesările şi nedumeririle mele. Citeşte mai departe »
Se pare că nu scap
Se pare că de ceea ce mi-e frică nu o să scap. După un scurt consult ortopedic la policlinica din spatele Regiei, genunchiul în care am căzut acum 2 zile necesită o intervenţie chirurgicală dacă ibuprofenul pe care l-au recomandat nu îşi face treaba. Momentan şi acum scările le urc şi le cobor cu foarte mare dificultate. Deplasările le fac cu mare dificultate; după cum aţi văzut şi ieri din fotografia din trafic nu pot conduce. Genunchiul stâng e rablagit total. Mi-e frică dar totuşi încerc. Încerc. Încerc să păşesc cât de cât în el şi cât mai normal. Citeşte mai departe »



